Jaws

Top AFI 100

Locul 056 – Jaws

Este bine că a trecut vara că altfel n-ați mai fi intrat în apă după recenzia lui Jaws.

Străbunicul filmelor blockbuster de vară, cel care a pornit trendul, încă se ține bine și acum, la peste 40 de ani de la lansare.

Pentru cei ieșiți acum din peșteră și care nu au auzit de Jaws, un pic din povestea arhicunoscută.

Un neica nimeni la acea vreme, Steven Spielberg, regizează filmul primordial cu și despre rechini, în speță marele alb ucigaș.

Este vară pe insula Amity și chief Brody (Roy Scheider, unul din cei 3 R principali ai filmului) își vede de treburile lui cotidiene și banale pentru că se apropie ziua de 4 iulie și este multă treabă de făcut în așteptarea vizitatorilor care vor dona tone de bani orașului.

Numai că un musafir nepoftit cu foamea-n glandă se decide să facă o vizită în apele din jurul micuței insule și începe să-și marcheze teritoriul cu câte-o ciozvârtă de om plasată strategic.

Ce este de făcut când un rechin dă târcoale?

Păi angajăm un nenică a cărui privire sticlește a multe gânduri rătăcite aievea prin creieraș și hai la pescuit.

Astfel chief Brody alături de Quint (Robert Shaw) și biologul Hooper (Richard Dreyfuss) o pun de-o petrecere în trei și tot caută să completeze careul prin includerea în cercul lor masculin și a rechinului halitor de oameni.

Povestea nu necesită mult consum neuronal, este simplă și la obiect. Nici nu era cazul să fie ceva complicat pentru un astfel de film.

Nu vă imaginați la vreun carnagiu neîncetat și la o splendoare vizuală colcăitoare de CGI pentru că în antichitatea cinematografiei oamenii se bazau mult pe efecte practice.

Așa că rechinul este unul animatronic și nu apare prea des în film pentru că se tot strica, iar Steven Spielberg, încă de atunci un maestru într-ale regizatului, reușește să bage frica-n noi, o frică adevărată, cu secvențe în care nu se întâmplă nimic groaznic. Bine, în cea mai mare parte a timpului nu se întâmplă nimic.

Dar modul de filmare, ideea pe care ne-o însămânțează în căpșor, ceea ce ne face să credem că vedem, panica generală iscată dintr-o glumă proastă, toate astea contribuie la venirea pe lume a unui film al dracului de tensionat și de terifiant care ne impregnează groaza în creier doar din mișcări de valuri, umbre misterioase, sperieturi false și feste ale imaginației.

Dar și când își face apariția monstrălăul, chiar dacă pe alocuri se vede clar că este mecanic prin mișcările sacadate și cam împiedicate, apăi te simți brusc în mijlocul apelor pentru că te trec toate transpirațiile și nu numai.

Jaws reușește să inducă o senzație înspăimântătoare prin elemente subtile, pe fundal, nu este neapărat nevoie de secvențe bombastice să te facă să tresari, în mâinile potrivite mai puțin este mai bun.

Și coloana sonoră semnată de veșnicul genial John Williams hiperbolizează senzația de angoasă generală printr-o muzică, din nou, simplă, fără dantelării inutile, care menține săracul spectator într-o teroare fără sfârșit.

Acest Moby Dick contemporan este un thriller aproape perfect, suficient de sângeros fără a cădea în grotesc, și chiar dacă este cam neverosimil pe alocuri, mai ales în ceea ce privește comportamentul răzbunător al rechinului, asta nu trage nicidecum filmul la fund.

Actoria se ridică mult deasupra valurilor, iar monologul lui Richard Shaw este unul ce va rămâne impregnat în mintea spectatorilor pentru eternitate.

Nu mai are rost să spun că personajele principale masculine dovedesc o chimie perfectă, deși sunt trei caractere complet diferite, cât despre replicile memorabile, deja devin clișeu dacă le repet, o știți cu siguranță pe cea mai celebră dintre ele.

Din Jaws nu lipsesc nici înțepăturile (mușcăturile) relevante și azi cu privirea la societatea consumeristă neinteresată decât de bani cu orice preț, chiar în detrimentul integrității corporale a oamenilor, așa cum o demonstrează mai marii orașului care, în frunte cu primarul, nu vor nici de-ai dracului să închidă plajele și să piardă turiștii.

Nu prea am ce-i reproșa lui Jaws, nici în ceea ce privește scenariul, că nu mă așteptam să fie Schindler`s list, nici nu mă leg de rechinul Bruce cel cu multe probleme de funcționare, își face treaba competent, filmul mi-a generat febră musculară la pumni de cât i-am ținut strânși și, din nou, ca la Rocky, mi-am dat seama că deși știam începutul terifiant, finalul epic și replicile celebre, restul filmului mi s-a părut necunoscut, deci acum văd pentru prima oară Jaws deși eram convins că îl mai urmărisem. Sau am îmbătrânit de tot și mă lasă memoria.

Vă dați seama ce notă urmează, clar pentru mine este un film de 10 în ciuda unor mici defecte și erori de continuitate pe ici, pe colo, dar irelevante per ansamblu.

5 out of 5 stars (5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Taxi driver

Top AFI 100 Loc 052 – Taxi driver Taxi driver este destul de asemănător cu …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *