John Wick 2

John Wick 2

John Wick 2 este, surpriză mare, continuarea filmului John Wick 1. Este că v-am dat pe spate cu această revelație miraculoasă?

După ce a bucurat toate cimitirele din oraș în prima parte ucigând toată mafia rusofonă pentru că un descreierat s-a găsit să îi mătrășească potaia, John Wick încearcă să se retragă, de data asta definitiv, din clanul acesta de ucigași profesioniști.

Dar asta ar fi însemnat că partea secundă nu își mai are rostul, așa că nu apucă să bea un pahar de țuicomicină după carnagiul făcut, că este vizitat de un filfizon italian care-l forțează să își îndeplinească legământul de sânge pe care Wick l-a făcut în schimbul ajutorului pizzarului care vrea, nici mai mult, nici mai puțin, ca Wick să-i omoare sora pentru a-i lua locul la Masa Aleșilor.

Reticent la început, Wick primește un impuls sub forma incendierii locuinței, așa că pleacă spre Roma pentru a-și duce la îndeplinire ultima misiune.

Evident că treaba lui nu se oprește aici, macaronarul după ce se vede cu sacii-n căruță, scoate la înaintare un contract pe capul lui Wick în valoare de șapte milioane de castraveți și uite așa, Wick se trezește ca o hârtie de 500 de lei în mijlocul unei hoarde de maneliști, toți vor să pună mâna pe el, chiar dacă simpla pronunțare a numelui său îi face să se cace pe ei de frică, totuși iluzia îmbogățirii rapide este mai puternică.

Se pornește un război urban, dus în mijlocul orașului între Wick și gloata de asasini profesioniști care se calcă în picioare nerăbdători să moară cât mai repede pentru că se știe de la socrul mare, când Wick zice că-i va omorî pe toți, apoi știi clar că omul nu bate câmpii și se ține de cuvânt.

Filmul depășește acțiunea din prima parte, trecând la un alt nivel, mai visceral și mai diversificat, dacă în prima parte Wick se rezuma doar la headshoturi mortale, aici suntem desfătați și cu alte modalități de sculare a părului pe ceafă, de la urmăriri cu mașini demente care-ți pompează adrenalină cu cisterna și te fac să te visezi Senna sau Schumacher până la secvențe de arte marțiale care-l determină pe Bruce Lee să ia o pauză de la ce dracu o face la cele cerești și să se minuneze că are urmași demni pe pământ.

Un astfel de film nu are nevoie de cine știe ce poveste, că până la urmă este un film cu bătaie, în termeni mai de cartier, dar aici avem parte de ceva atenție dată prezentării mai detaliate a lumii interlope din care face parte Wick, un lucru care nu poate face decât bine filmului.

Durează ceva până se pornește ciondăneala epopeică dar până atunci suntem introduși mai profund în acest univers restrâns, înțelegem mai bine etica (da, până și criminalii au așa ceva) și regulile la care se supun cei care intră în acest clan.

Este un film mai bun ca primul, tocmai că se insistă pe asemenea detalii și fac lumea mai palpabilă, dar în același timp, amplifică tensiunea, ridicând-o până la cer, simți cum îți crește pulsul cu cât se apropie momentul culminant în care Wick, după ce-și pune la punct toate cele necesare, costume, arme, locații, muniție, pornește prăpădul devastator.

Ehe, și când se pune pe treabă baubau, apoi afli de ce are porecla asta, nimeni și nimic nu îi stă în cale, înșiră mai multe cadavre decât Bănică Jr. iubitele.

Este un film violent, parcă mai bine filmat decât restul peliculelor de acest gen, vezi clar tot ce se întâmplă, ești transpus în mijlocul scenelor de cafteală, nu se recurge la șmecheriile ieftine gen cameră tremurândă și cut-scenes rapide pentru a ascunde un scenariu debil și pentru a induce o falsă tentă de acțiune, aici totul este la vedere și te poți delecta din plin de splendoarea coregrafiei scenelor de ciomăgeală brutală.

Locațiile sunt destul de diverse, fiecare având farmecul ei, oferind oportunități diferite de trimitere la cazanul de sub noi, de la orașul tipic american cu străzi înguste la catacombele claustrofobice italiene până la o sala a oglinzilor care oferă o secvență de acțiune mirifică și, în același timp, generatoare de dureri de cap din cauza confuziilor create.

Am fost atât de fermecat de film încât finalul m-a luat prin surprindere și am rămas gură cască, uitându-mă la ceas și neștiind când au trecut cele două ore, eu pregătindu-mă pentru momentul culminant care a venit sub forma genericului de final. Clar urmează și o parte a treia, altfel rămân cu nervii lipsiți de o finalizare fericită.

Ce este drept, filmul o dă cam în fantezie în anumite momente, dacă nu prea poți pune la îndoială abilitățile lui John Wick de a nimeri puța unui țânțar în timp ce își arde femela, totuși parcă prea devine supraom, poți să dai cu mașina peste el, poți să-l arunci în toți pereții, să-l tăvălești pe scări interminabile, că el nu are nici pe dracu când orice alt om și-ar da obștescul sfârșit de câteva ori în timpul unui astfel de film.

Și încă o chestie care nu mi-a plăcut, pentru o gașcă atât de exclusivistă de criminali, colcăie ucigașii la tot pasul mai ceva decât curvele la TV, de am impresia că în film nu există oameni normali, numai asasini profesioniști. Nici motivul care a stat la baza războiului pornit nu are impactul emoțional pe care l-a avut uciderea câinelui din prima parte. Bine, era și greu de depășit o astfel de premisă.

Parcă altfel se vede un astfel de film pe marele ecran, dacă primul John Wick nu prea m-a impresionat, aici s-a schimbat placa și partea secundă merită un 8 cu felicitări.

PS. Ca fapt amuzant, echipa de producție nu a fost atât de numeroasă astfel încât regizorul a reciclat cascadorii, de asta brutele de sacrificiu de la început sunt toți pletoși și cu barbă, iar spre final podoabele faciale și capilare devin tot mai rare pentru că sunt aceiași cascadori dar cu diverse frizuri.

 

(4 / 5)

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Beyond skyline

Beyond skyline

Beyond skyline este continuarea filmului fără Beyond în titlu, un SF cu buget micuț care …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *