Jungle cruise

Disney își caută, din nou, cu Jungle cruise inspirația din parcurile lor de distracții, așa cum a făcut-o și cu Pirates of the Caribbean.

Jungle cruise a fost lansat simultan la cinema și pe Disney+ și recunosc că nu m-am sinchisit să îl văd la cinema pentru că aveam oarece dubii cu privire la calitatea lui.

Povestea se bazează pe un mit amazonian, pe existența unui copac din Avatar, ale cărui petale au puterea magică de a vindeca orice boală (spre teroarea companiilor farmaceutice) și de a spulbera orice blestem (mama Omida-i speriată că dă faliment).

Așadar, Lily (Emily Blunt – A quiet place) se îmbarcă într-o expediție cu fra-su pămpălău, MacGregor (Jack Whitehall – The nutcracker and the four realms), pentru a descoperi în inima Amazonului acest copac. Cum are nevoie de un mijloc de deplasare pe apă, îl angajează pe Frank (Dwayne Johnson – San Andreas) pentru a-i conduce în această călătorie plină de peripeții într-un teritoriu necunoscut care nu se împacă prea bine cu străinii.

Cum șade bine unui asemenea film, pe urmele aceluiași pom se lansează și antagonistul primordial, Prince Joachim, un nemțălău dornic de supremație globală interpretat de Jesse Plemons (Judas and the Black Messiah), care nu precupețește nimic în efortul să de a obține ceea ce dorește cu atâta ardoare.

Uneori îmi vine să-mi arunc instinctul la gunoi pentru că în cazul Jungle cruise a avut dreptate. Imaginați-vă o combinație de Indiana Jones cu Pirates of the Caribbean cu Romancing the stone, dar filmele nereușite din aceste serii, peste care aruncați o doză serioasă de juvenil marca Disney și veți afla la ce nivel se ridică acest Jungle cruise.

Până și inamicul de bază este un nazist, la fel ca în Indiana Jones, iar partea finală din Jungle cruise seamănă suspect de mult cu Pirates of the Caribbean.

Bine, aveți dreptate, filmul este unul lejer, de răcorire pe timp de vară, este o comedie aventurieră prin inima Amazonului, cu un scenariu ce nu trebuie luat în serios, și nu trebuie să înfig pumnalul virtual prea adânc în el.

Îmi dau seama de ce ar putea fi amuzant pentru unii spectatori, în special pentru categoria nebuletinistă, este doldora de glume infantile și seci și nu se lasă cu una, cu două, insistă la infinit cu ele, de ajunge chiar să fie meta, să își dea seama și scenariul că uneori întinde coarda cu ele.

Și fi-mi-ar pielea tăbăcită de corbi croncănitori, nici aici domne, nici aici? Evident că filmu-i woke, nu s-a lăsat el în prima parte până nu mi-a descântat despre femei că sunt și ele în stare să poarte pantaloni, că nu-s mai prejos de bărbați, că sunt capabile de lucruri mărețe. Și nu m-a deranjat chestia asta, să zicem că era în ton cu vremurile, dar apoi a trecut la evanghelia homosexuală. Nu-s tâmpit și sunt de acord cu egalitate și drepturi depline pentru toți, dar for fucks sake, lăsați-mă să mă distrez la un film fără să-mi țineți prelegeri din astea. Unul singur, se poate?

În altă ordine de idei, Jungle cruise este un film cât de cât distractiv, pentru că deja l-ai mai văzut, scenele nu aduc nimic nou, avem parte de aventurile pe care le aștepți de la o asemenea locației ofertantă, vegetație luxuriantă, animale periculoase, băștinași șucăriți, toate generând fel și fel de peripeții fantasmagorice cu mult supranatural în el și care n-au nicio treabă cu realismul. Dar nah, închizi ochii la gogomănia secvențelor de acțiune și le iei ca atare.

Sunt un pic nedumerit de realizarea tehnică a filmului, peisajele sunt mirifice, dar efectele speciale folosite la diverse personaje sunt la un nivel chiar submediocru pentru ceea ce ne-a obișnuit Disney. Probabil au fost salariile prea mari pentru cei doi actori și bugetul pentru efecte speciale a avut de suferit pentru că sunt secvențe care arată teribil de slab comparativ cu altele.

Singurul aspect cu adevărat de lăudat este relația dintre Emily Blunt (Edge of tomorrow) și Dwayne Johnson (Furious 7), chimia dintre cei doi este una foarte reușită și ciondăneala lor perpetuă și carismatică până la exasperare, chiar dacă fără replici prea inteligente sau amuzante, a reușit să-mi sădească un zâmbet pe buze.

Plus că are și un twist pe care nu l-am mirosit și care m-a făcut să nu scufund prea rău filmul în mocirla banalității în care urma să naufragieze.

În final, Jungle cruise este un film infantil, destinat audienței tinere, nu prea are cu ce să impresioneze pe cineva care a mai văzut asemenea filme la viața lui, filme care au avut parte de un tratament mai serios în ceea ce privește scenariul, care a abordat pe un ton mai grav subiectul, filmul de față se înscrie în rândul producțiilor de vară mediocre pe care azi le vezi, mâine te întrebi dacă le-ai văzut că ți se par oarecum cunoscute.

Nici măcar din punct de vedere vizual nu pot spune că este un film reușit, probabil Disney și-a dat seama că n-are în seif cine știe ce șmecherie de film și s-a gândit șoarecele că n-are rost să bage bani extra să cizeleze filmul, mai ales că timp era destul cu amânarea lansării cauzate de pandemie, puteau să mai bibilească la el. Ar fi vrut ei să pună pe picioare o franciză, dar cred că au și renunțat la idee.

Nu m-a încântat cine știe ce Jungle cruise, parcă vedeam un rebut al unui scenariu propus pentru o aventură a la Indiana Jones, dar una peste alta, se situează undeva pe la medie (nu aia a lui Lenghel), așa că-i cumpăr 6 motoare pentru barcă.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Mystery of Muye: The guardian of the mountain

PRI 037 – Mystery of Muye: The guardian of the mountain Țineți gura închisă să …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *