Jurassic Park

În anul 1993 Steven Spielberg, cu Jurassic Park, zdruncina din temelii lumea cinematografia prin aducerea pe marele ecran, într-un mod cât mai aproape de realitate, a unor specii dispărute acum multe zeci de milioane de ani.

M-a pocnit nostalgia în vremuri sărace în filme bune, așa că m-am înhămat la trilogia Jurassic Park.

Bazat pe romanul lui Michael Crichton, filmul ne duce pe insula Nublar unde extravagantul filantrop și putred de bogatul Hammond depune eforturi uriașe pentru a deschide un parc de distracții cum lumea nu a mai văzut până acum.

Dar după un incident nefericit prezentat chiar în scena inițială, investitorii au ceva dubii cu privire la măsurile de siguranță adoptate pentru protejarea vizitatorilor, așa că vor neapărat un audit venit din partea celor mai strălucite minți în domeniu.

Astfel pe insulă sunt aduși Ellie (Laura Dern – Little women, Marriage story, The last Jedi), Grant (Sam Elliott – Hunt for the wilderpeople) și Malcolm (Jeff Goldblum – Independence day, Jurassic World: Fallen kingdom). Ellie este botanistă, Grant se ocupă cu paleontologia și Malcolm este pe post de livrator de replici siropoase, amuzante, recognoscibile și, nu în ultimul rând, să arate bine.

Dar oare vă întrebați care este atracția principală a parcului.

Nu este niciun secret, chiar dacă acum auziți pentru prima oară de acest film, apărut cu mult timp înaintea lui Jurassic World, din titlu v-ați dat seama că este vorba despre dinozauri.

Și cum un astfel de film nu ar avea sens fără ceva nenorociri la mijloc, pe insulă se dezlănțuie haosul și asistăm la o vânătoare la care participă specii ce nu ar fi trebuit să se întâlnească față-n față de-a lungul evoluției Terrei.

Trecând peste premisa (încă) absurdă cu privire la renașterea dinozaurilor, Jurassic Park este o piatră de temelie pe care Steven Spielberg a pus-o (încă odată după Jaws) la fundația cinematografiei moderne pentru că filmul de față este de-a dreptul miraculos prin ceea ce a reușit să facă.

Chiar dacă efectele speciale nu mai par atât de impresionante acum, în momentele cheie tot mi s-a zgribulit pielea pe mine, un factor important fiind și reacția actorilor ale căror figuri chiar transmiteau uimire profundă. A fost suficient să văd reacția lui Grant și a lui Ellie la descoperirea primului dinozaur viu pentru a fi deja inundat de valuri de nostalgie juvenilă.

Și poate nu se mai țin bine efectele speciale (se vede pe alocuri că sunt cam butucănoase), fiind binecunoscute numeroasele probleme de producție care și-au făcut loc și în varianta finală a filmului, dar împletirea dintre CGI și practic este mai realistă decât grămada de pixeli computerizați din filmele recente care încep cu Jurassic.

În Jurassic Park se simte prezența dinozaurilor, ai impresia că sunt lângă tine, că sunt reali, poate și pentru că se comportă așa cum mai știm de prin cărți și nu o dau în SF-uri cu lupte de UFC între ei și alergat după gâște pe tocuri.

Nu știu cât de impresionați ar fi cei mai tineri, dar revăzând Jurassic Park am simțit acea bucurie sinceră, exaltantă, de a urmări filme făcute cu simț de răspundere, create pentru că exista o idee revoluționară, nu pentru că trebuia să fie scos un film, indiferent de calitatea scenariului. Și atunci banul domnea nemilos, dar parcă în ultimii ani, din 2000 încoace să zic, nu au apărut prea multe filme care să zguduie lumea precum o făceau cele din anii 1975-1995.

Jurassic Park este unul din acele filme pe care nu ai cum să nu le iubești, sunt unele producții pe care eu le iubesc și alții le urăsc și invers și înțeleg de ce ar fi așa, dar nu și aici.

Povestea este simplă, dar plină de aventuri spectaculoase și foarte periculoase, pentru că dinozaurii au și ei ceva de spus în film. Personajele sunt șarmante, le îndrăgești imediat pentru că rezonezi cu ele și cu licărirea din ochii lor când văd dinozaurii, iar acțiunea este non-stop din momentul în care catalizatorul iese la iveală.

Iar dinozaurii sunt variați, sunt multe specii prezentate și trebuie să îl pomenesc din nou pe Stan Winston care a făcut o treabă de excepție, luând și Oscarul pentru efecte speciale, după ce îl mai luase cu Aliens și Terminator 2.

Degeaba devine CGI-ul tot mai avansat, nimic nu bate un efect practic bine realizat, care parcă dă greutate creaturilor fictive și se simte că actorii au cu ce interacționa și nu doar se zgâiesc la un ecran verde sau la o minge de tenis.

Cât despre coloana sonoră semnată de olimpianul John Williams ce mai este de zis? De la serafimul aflat pe cel mai înalt nor din cer până la cel mai drăcos diavol din măruntaiele iadului, toți recunosc coloana sonoră a acestui film, cum se întâmplă cu majoritatea creațiilor lui John Williams.

Și vreau să îi dau Cezarului ce este al Cezarului, foarte multă lume o hulește pe nedrept pe Kathleen Kennedy pentru seria nouă Star Wars realizată sub egida Disney, dar hai să nu uităm ce alte filme a mai produs, printre ele numărându-se ET, seria Back to the future, seria Jurassic Park, Schindler`s list sau The sixth sense.

Trebuie să îl pomenesc și pe Samuel L. Jackson care face el ce face și intră în mai toate francizele celebre, de la Star Wars la MCU, de la Jurassic Park la Die hard.

Să nu trec cu vederea și peste dilema etică pe care o ridică filmul, că nu este doar spectacol vizual nemaiîntâlnit până atunci, ci pune și creierul la treabă și începi să cugeți de ce ține neapărat omul să se joace de-a Dumnezeu, de-a creatorul?

Este Jurassic Park doldora de erori tehnice? Da, clar, asta nu poate fi negat, și acum unele dintre ele, după ce au fost disecate până la saturație, sar repede în ochi, dar asta nu știrbește cu nimic din plăcerea de a urmări un film epocal care a făcut ravagii în rândul iubitorilor de filme, fiind cel mai vechi film care a depășit 1 miliard de dolari încasări, chiar dacă nu este primul, având nevoie de o relansare în 2013 pentru a atinge acea bornă.

Jurassic Park rămâne unul dintre cele mai inovatoare filme, care a îmbătrânit, dar a făcut-o grațios, și încă este o plăcere fermecătoare să îl urmărești indiferent de vârstă, așa că nu mai am altceva de făcut decât să inventez un TENozaur pentru acest film.

5 out of 5 stars (5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

The temple of doom

Temple of doom continuă aventurile lui Indiana Jones începute în Raiders of the last ark. …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *