Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(4,5 / 5)
Kubo and the two strings este cea mai recentă producție a studioului de animație Laika, specializat în animații retro, făcute prin procedeul stop motion, studio care mai are în portofoliu filmele Coraline, Paranorman și The box trolls.
Acțiunea acestui film are loc într-o Japonie plină de misticism unde suntem imediat puși în fața unei tragedii, o mamă și bebelușul ei sunt prinși în mijlocul unei furtuni pe mare și naufragiază, ocazie cu care mama se lovește la cap și suferă niște răni care-i afectează memoria.
Sărim câțiva ani înainte când dăm de Kubo, bebelușul crescut măricel care are grijă de mama sa, devenită, din păcate, o legumă în cea mai mare parte a zilei, fiind lucidă doar câteva ore pe zi, ore în care îi povestește lui Kubo fel și fel de aventuri avute de tatăl său, un viteaz samurai, decedat la datorie, într-o luptă crâncenă pentru a-și apăra soția și copilul de mânia bunicului dinspre mamă și a surorilor acesteia care vor cu orice preț să îl orbească pe Kubo, dar nu reușesc să îi distrugă decât un ochi. Din păcate, Kubo nu mai știe dacă se poate baza pe memoria mamei sale și pe capacitatea acesteia de a discerne între realitate și fantezie.
Kubo se trage dintr-o familie versată în arta magiei și primește în dar de la mama lui o lăută cu care aduce la viață figurine din hârtie (origami). Asta doar la început, când încă nu are mari puteri, cu cât înaintează povestea, și puterile lui cresc.
Dar viața lor liniștită este spulberată de surorile mamei care îl găsesc pe Kubo, provoacă haos și dezastru în sătucul în care s-au refugiat și pornesc pe urmele lui Kubo.
Pentru a avea vreo șansă de a rezista în fața atacurilor nemiloase ale familiei demente, Kubo trebuie să plece într-o aventură pentru a găsi un echipament de luptă purtat de tatăl său format din trei elemente, sabia indestructibilă, armura impenetrabilă și coiful invulnerabil.
În această aventură este ajutat de Maimuță și Gândac, două personaje ale căror nume nu sunt figurative, ci chiar sunt o maimuță și un gândac, evident, ambele glăsuitoare de cuvinte, Maimuța fiind adusă la viață de către mama lui Kubo iar Gândacul răsare hodoronc-tronc în calea lor, fiind un războinic blestemat să ia această formă și lipsit de memorie, pe deasupra.
Ei pornesc într-o aventură plină de peripeții, care de care mai periculoase, culminând cu confruntarea finală cu bunicul doritor de ochi.
Filmul este unul de excepție, povestea este plină de farmec, atmosfera creată este una de basm, aproape poetică, acțiunea este extrem de originală cu inspirații profunde din mitologia orientală, în special japoneză.
Pur și simplu am rămas înmărmurit urmărind secvențele de o eleganță ieșită din comun ce mi se perindau prin fața ochilor.
Povestea este foarte bine ticluită, nu te lasă să te plictisești nici o secundă, de la frumusețea poveștilor spuse de Kubo și aduse la viață de lăuta magică în mijlocul pieței, spre deliciul oamenilor care și ei sunt fermecați de jocul hipnotizant al figurinelor însuflețite de sunetul lăutei, până la luptele crâncene purtate de Kubo și însoțitorii lui împotriva surorilor diabolice și a altor monștri aflați pe urmele lor.
Deși este o animație, Kubo and the two strings este destul de violent, nu ocolește moartea, nu se poartă cu mănuși, scenele de acțiune sunt teribil de brutale pentru niște copii, ba chiar pot spune că este un film de acțiune extrem de bun, coregrafia secvențelor de lupte dă lecții multor filme de gen, luptele sunt incitante, ești implicat emoțional deși personajele care se luptă sunt animate. Și sunt foarte variate, nu sunt repetitive, avem parte de la lupte crâncene corp la corp până la bătălii duse cu ajutorul magiei.
Desigur, nu duce lipsă și de momente comice, specifice unei animații, ilarul fiind generat în special de ciondăneala dintre cei doi apărători ai lui Kubo, Maimuța și Gândacul, care nu se înghit deloc la început dar spre final vor/vom avea parte de o surpriză.
Filmul nu ocolește mesajele profunde legate de religie, de moarte, de viața de apoi, de divinitate, mesaje pe care puradeii în mod sigur nu le vor pricepe, dar care sunt un deliciu pentru adulți.
Distribuția filmului cuprinde două nume uriașe, Charlize Theron și Ralph Fiennes dau viață celor doi ciondănitori, din păcate nu pot să îmi dau cu părerea cu privire la prestațiile lor vocale deoarece am văzut filmul dublat în limba română, lucru care în mod sigur a ucis o mare parte din farmecul interpretării actorilor.
Ca aspecte negative nici nu știu ce să aduc în prim plan, trebuie să devin cârcotaș ca să găsesc niște bube filmului. Și cum la cârcoteli sunt bun, evident că am găsit și aici câteva mici problemuțe.
Deși în cea mai mare parte animația este ireproșabilă, sunt câteva momente în care mai dă rateuri, se vede că unor personaje secundare și terțiare nu le-a fost acordată aceeași importanță de către artiști și se mișcă destul de ciudat, fețele sunt cam lipsite de expresie.
Mă așteptam de la lăută la o muzică specială, ceva memorabil, cântecele prestate la acea lăută nu sunt cine știe ce.
Și mai am una pe țeavă, Gândacul are o tolbă cu săgeți inepuizabilă, trage și tot trage, dar săgețile nu se termină, de parcă zici că are un cheat de muniție infinită.
Atât, altceva nu mai am.
Kubo and the two strings este unul dintre cele mai bune filme (în general, nu numai de animație) pe care le-am văzut anul acesta, o poveste hipnotizantă, mesaje importante care vor sta cu tine multă vreme de acum încolo, atmosferă vibrantă și încărcată de misticism, acțiune febrilă și fascinantă, cu un final care ne învață că nu totul este lapte și miere, ci că există un echilibru permanent între fericire și durere. Un film aproape de perfecțiune, ca atare îi dau cu mare bucurie nota 9.
Trailer:
https://www.youtube.com/watch?v=p4-6qJzeb3A
