Lady bird

Lady bird

Lady bird, alt film nominalizat la Oscar, spune povestea lui Christine, autointitulată cu numele filmului, o adolescentă care trece prin perioada specifică de dinaintea intrării în rândul celor maturi.

Fătuca face parte dintr-o familie nu tocmai înstărită, dar nici muritoare de foame și nu este chiar obișnuită prin comportament, iese un pic (mai mult) din tipare în sensul că i se cam rupe de părerea lumii și spune cam ce îi trece prin căpșor.

Filmul povestește o bucată aleatoare din viața Christinei, undeva către sfârșitul liceului, aproape de împlinirea vârstei de 18 ani și o urmărim prin diversele relații pe care le are ba cu un iubit, ba cu o veche prietenă, ba cu o curviștină înstărită dar, mai ales, cu mama ei.

Această din urmă relație este cea care ține filmul pe umeri, o relație dinamică, în permanentă schimbare, cu urcușuri și coborâșuri, specifice perioadei adolescentine și hormonilor care nu au stare.

Eram ferm convins că voi căsca în permanență la acest film de plictiseală pentru că nu sunt nici pe departe în audiența demografică țintită de Lady bird însă m-am trezit cu atenția menținută în permanentă alertă de dialogul jucăuș și jocul actoricesc excelent prestat de cele două actrițe, mama (Laurie Metcalf) și fiica (Saoirse Ronan).

Nici nu prea știu ce să mai scriu despre film, nu este nici dramă lacrimogenă, nici comedie spumoasă, este doar o simplă poveste de liceu în care mulți dintre noi ne-am regăsit pentru că prezintă ceva obișnuit.

Câți dintre noi nu am fost nemulțumiți de locul de naștere, de orașul natal, dorind ceva mai bun, sperând la ceva mai bun și zbătându-ne pentru a ne depăși părinții, pentru a ajunge cineva în viață?

Lady bird descrie atât de bine zbaterea interioară a Christinei și pictează o situație de viață atât de reală încât la un moment dat pur și simplu uiți că urmărești un film și ești transpus în mijlocul anilor de liceu, perioadă în care ai avut parte de aproape aceleași experiențe (beții crunte terminate prost, experiențe sexuale care de care mai nereușite, certuri cu prietenii din ce miri ce prostii, ș.a.m.d.).

Filmul poate părea plictisitor pentru că nu se întâmplă nimic cu adevărat memorabil, dar oare nu așa sunt viețile celor mai mulți dintre noi?

Dar nu este, sau nu așa mi s-a părut mie, nu că m-a dat pe spate, dar a fost un deliciu să urmăresc ciondăneala permanentă între mamă și fiică, ba se iubeau, ba se urau, ba se pupau, ba se certau, uneori pentru lucruri serioase, alteori pentru cele mai prostești și insignifiante motive care, ulterior, cădeau în derizoriu.

În mod sigur Lady bird va avea un impact afectiv mai mare asupra persoanelor de sex feminin, pentru că se vor identifica mai ușor și mai bine în personajul principal.

Scenariul este unul fâșneț, care nu stă locului și așa ar trebui să fie că altfel nu ar avea cum să mențină treaz interesul spectatorului devenit martorul unei evoluții lente a unei tinere care este nemulțumită de statutul ei actual și care dorește mai mult, atât de la ea, cât și de la familie și prieteni.

Filmul nu este pentru toți, nici mie nu mi-a plăcut în mod deosebit, dar am apreciat jocul actoricesc și dialogurile vii care m-au transpus în pielea personajului (nu chicotiți, că nu e cu subînțeles).

Atât, în rest nu aduce cine știe ce noutate în această categorie a coming of age movies, așa cum sunt numite, dar mi-a lăsat impresia că este un film profund personal, că prezintă o experiență reală pentru că sunt anumite detalii pe care cu greu cineva și le-ar putea închipui, așa că am tras concluzia că ar fi vorba despre ceva trăit pe bune.

Ce nu mi-a plăcut deloc este faptul că începe brusc (hai să zic că nu ar fi asta cea mai mare problemă) și se termină la fel de subit, lăsându-te cu un gust amar în gură (băi, vă aud, nu mai râdeți, obsedaților).

Personal, nu îmi pare un pretendent serios la premiile Oscar, sunt filme mult mai bune sărite din schemă, dar nici nu sunt strigătoare la cer nominalizările primite, îmi dau seama de ce este apreciat atât de mult chiar dacă pe mine nu m-a impresionat atât de mult.

Zic că un 7 este suficient.

 

(3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The impossible

The impossible

The impossible, sau Lo imposible (titlu original), este o coproducție spaniolă-americană care redă o părticică …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *