Last Christmas

Se apropie sărbătorile de iarnă și Last Christmas dă startul filmelor romantice pe această temă cu care vom fi bombardați în perioada următoare.

Singurul motiv pentru care m-am cărăbănit la acest film a fost titlul ce mi-a adus aminte de piesa lui George Michael cu același nume. M-a lovit nostalgia, așa că hai la film, chit că era doar o coincidență de nume.

Am pus dorsalul pe scaun și nici nu începe bine filmul că aud Last Christmas, I gave you my heart….. și parcă m-a electrizat călduros auzul piesei.

Deci da, coloana sonoră a filmului este beton, fiind bazată pe piesele lui George Michael (care mai celebre, care mai obscure) și deja Last Christmas (filmul) decolează cu câteva puncte în plus la notă.

Filmul pornește ca o comedie romantică având-o în prim-plan pe Emilia Clarke (Terminator Genisys, Solo: A Star Wars story) care este Kate, o tânără cam indecisă ce să facă în viață, vrea să fie cântăreață, dar nu înhață nicio audiție, și între timp, pentru o pâine, este angajată ca elf (spiriduș) la un magazin cu tematică de Crăciun condus de Santa (Michelle Yeoh).

Kate nu are o relație prea bună cu familia ei, așa că face turul prietenilor în căutarea unui loc de înnoptat, dar nu generează prea mulți purici pe nicăieri, pentru că reușește de fiecare dată să comită câte-o tâmpenie echivalentă cu evacuarea.

Destinul nu prea pare a-i surâde lui Kate, dar iată că în cale-i răsare Tom (Henry Golding din Crazy rich asians și A simple favor), un Făt-Frumos care-i cade cu tronc și așa pornește romanța noastră.

Mno, ce ar fi de povestit despre film? Scenariul semnat de Emma Thompson (da, este aceea la care vă gândiți) nu sare coarda cu originalitatea, nu prezintă ceva ieșit din comun, veșnica poveste de dragoste dintre o ea zăpăcită și un el misterios, ce nu par a avea ceva anume-n comun, dar cum extremele se atrag, ies scântei la prima vedere.

Last Christmas (îmi tot vine să continui cu versurile melodiei) ne trece prin stările specifice unui asemenea film, de la zâmbete răutăcioase generate de peripețiile lui Kate ba cu câte-o pasăre incontinentă, ba cu un patinoar buclucaș, până la tristețea clasică născută de complicațiile previzibile ale poveștii de dragoste dintre cei doi.

După ce m-am amuzat moderat în prima parte a filmului, m-a lovit somnolența în actul secund care este decupat din alte producții de gen, cu veșnicele neînțelegeri din te miri ce, cu probleme familiale, dispute la serviciu, împăcări pe bandă rulantă și alte elemente tipice unui film romantic, știți voi, chestiile generatoare de diabet prin siropoșenia pe care o degajă, fix ce mă sâcâie la astfel de filme (deși asta este trăsătura lor de bază).

Începusem să cam moțăi pe ritmul unei melodii lente când Last Christmas se decide că este cazul să treacă la o cadență mai alertă și ultimul act salvează, alături de coloana sonoră, filmul.

Deja v-am lăsat un indiciu. Atât. Am tras fermoarul, am aruncat cheia.

În mod sigur filmul va avea lipici la persoanele mai sensibile, nu la cinici înghețați ca mine, nici măcar un atom de lacrimă nu am fost în stare să storc, deși filmul se preta la așa ceva.

Bine, nu am plâns, dar nu-s chiar Antarctica, tot am fost înduioșat de candoarea sufletească și de bucuria vieții pe care filmul ni le transmite, te ia cu călduri și chef de trăit după un astfel de film, îți inoculează acea senzație contagioasă de exaltare spirituală de Crăciun și te pregătește de sărbătoare.

Vizual, Last Christmas este un asalt de imagini încărcate de spiritul Crăciunului, uneori până la saturație, dar nu foarte deranjant.

Colcăie de mesaje tipice acestei perioade, fii mai bun, dăruiește, fii împăciuitor, bucură-te de viață, chiar dacă ți se pare că ești oropsit de soartă, iubește din toată inima, învață să iubești, știți voi, dulcegării din astea clișeice .

În mod normal aș fi intrat cu bocancii într-un astfel de film banal (chiar dacă este unul menit să te arunce într-o stare de bună dispoziție), dar are câteva calități care-l ridică (în clasamentul meu) peste mormanul de filme triviale de gen care seamănă între ele ca niște picături de apă chinezești.

În principal ar fi coloana sonoră de nota 10 (nostalgie plus calitate), dar și o chestie la care unii vor rămâne stupefiați iar alții vor ști despre ce este vorba.

Până mă apuc să caut discografia din vremurile bune ale lui George Michael, îi dăruiesc lui Last Christmas un 7.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Jexi

Nu știu de unde touchscreenul meu găurit a răsărit Jexi sau Într-o relație cu telefonul …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *