Lawrence of Arabia

Top AFI 100

Locul 007 – Lawrence of Arabia

Sunteți pregătiți de o epopee de aproape 4 ore? Și nu, nu vorbesc despre un sezon de serial de binge-uit, ci despre locul 7 în Top AFI 100, anume Lawrence of Arabia, film regizat de David Lean care, anterior acestui film, a făcut și The bridge on the River Kwai, alt film prezent în top.

Încep prin a spune că-s un ignorant pentru că nu aveam habar cine a fost acest T.E. Lawrence, protagonistul (erou sau ?) filmului de față, nu am pupat la istorie așa ceva, astfel încât nu prea mi-a plăcut cum a început filmul. Nu ar fi trebuit să fie un mare spoiler că nah, acțiunea din Lawrence of Arabia are loc acum 100 de ani, totuși nu aș fi preferat să pornească așa.

Dar să revin la cămilele oile mele.

T.E. Lawrence (Peter O`Toole la primul lui mare rol) este un ofițeraș în armata britanică în timpul Primului Război Mondial, un personaj văzut nu cu ochi prea buni de către superiori pentru că este tot ce trebuie să fie un soldat, dar cu IN sau NE în față. Insubordonat, indisciplinat, neserios, indolent, ce să mai, necorespunzător pentru armată. Așa că pentru a scăpa de el, este expediat prin deșert (acțiunea are loc în Arabia) să-l găsească pe prințul Faisal și să analizeze șansele acestuia în ceea ce privește revolta arabilor împotriva asupritorilor turci. Iaca și ăștia aveau belele cu otomanii, nu doar voievozii noștri.

Vorba lungă, uscăciunea gâtului, Lawrence purcede la drum neavând habar ce călătorie schimbătoare de destin va avea prin pustietatea arzătoare a deșertului plin de miraje înșelătoare.

Prima impresia pe care mi-a creionat-o Lawrence of Arabia este aspectul de producție mamut. La așa ceva nu cred că s-ar mai încumeta cineva acum pentru că la cum ar trebui să arate filmul, cred ca ar costa jumătate de miliard realizarea lui.

Întreaga peliculă transmite o senzație de grandoare extraordinară, filmul arată fenomenal și a fost unul din rarele cazuri în care am simțit că trebuia văzut pe cel mai mare ecran posibil pentru că este fantastic de frumos și atât de real încât simți că ești cocoțat pe-o cămilă printre dunele de nisip.

Filmările au fost efectuate în locații reale, în deșertul din Iordania, iar recuzita este imensă, zeci de cămile, zeci de cai, sute de figuranți (nu în sens peiorativ), și am rămas stupefiat de anvergura impresionantă pe care o dovedește pelicula. Nu degeaba este considerat unul dintre cele mai frumoase vizual filme făcute vreodată și nu am argumente pentru a contracara această titulatură.

Cadrele sunt largi, impresionează prin naturalețea culorilor vibrante, se observă cu ochiul liber că (aproape) totul este filmat „pe bune”, fără filtre obositoare, fără efecte speciale false, ochii mei nu mai știau unde să se uite pentru a absorbi fiecare pixel fascinant din cadrele superbe din film.

Rar mi-a fost dat să văd într-o singură imagine surprinse simultan și separat toate culorile curcubeului (sau, să fiu și eu în ton cu lumea, cur-qbeu), așa cum am văzut în Lawrence of Arabia.

Și cât de reușit este filmul aici, imaginile sunt de-o frumusețe rară, uneori aveam impresia că în depărtare se zărește oceanul, atât de bine era redat efectul mirajului deșertic. Când colo, era doar cerul care se îmbina cu nisipul, dar senzația era că aproape de tine este o oază salvatoare plină de apă.

Pe parcursul celor 4 ore suntem plimbați de-a lungul și de-a latul deșertului arab prin locații diverse, deși n-ai crede asta, fiind vorba de un deșert, și fiți pe pace, nu avem doar vagoane de nisip infinit, ci și acțiune explozivă pentru că se lasă cu război când și când. Nu este foarte sângeros vizual, camera fuge când ar trebui să se petreacă atrocitățile specifice unei asemenea activități mortale, dar este suficient de violent încât să-ți dai seama că taberele combatante nu fac schimb de complimente.

Mama mia, am încălecat tastatura și i-am dat bice de am umplut deja o recenzie normală și nici măcar nu am intrat în miezul filmului, anume povestea omului principal, T.E. Lawrence, personaj cu o evoluție incredibilă, de la A la Z, de la agarici la zeu.

Jur că nu știu dacă să-l etichetez ca erou sau demon, atât de complex îi este caracterul, atât de complicată este personalitatea lui, a avut o influență majoră în acea parte a lumii pe timp de război, dar a și fost…. însă dacă nu-i știți povestea, cum a fost cazul meu, vă las s-o descoperiți singuri.

Peter O`Toole este magnific în acest rol, nu interpretează un singur personaj pentru că Lawrence este departe de a fi un simplu om, este multifațetat, are mai multe straturi ca o ceapă din Newark (record de 8 kg). Nu-l mai recunoști pe parcursul celor 4 ore, transformarea lui de la militar șugubăț la ceea ce avea să devină ulterior își lasă amprente adânci asupra personalității lui exuberante. N-ai cum, domne, n-ai cum să nu-i dau Oscarul. Și cu toate astea, nu i l-au dat. A avut 8 nominalizări la actorie Peter O`Toole, nu a primit nimic. Rușine.

Și acum poate văd eu prea mult simbolism în film, poate scormonesc prea adânc în firele nisipoase narative, dar povestea lui T.E. Lawrence îmi pare a fi chiar cercul vieții, el ajungând la final în același punct de unde a pornit, dar în rol total opus, devenind ceea ce ura la început (din mai multe puncte de vedere).

Oare am simțit și ceva lovituri sub centură date religiei prin anumite cadre scurte în care oamenii proslăveau o umbră pe pământ? Probabil am halucinații, precum personajele din film.

Amu` filmul ar fi hulit în zilele noastre din toți rărunchii pentru că se poate lăuda cu cea mai mare densitate de nuci pe metru pătrat, adică nu-s deloc femei în film, cel puțin nu în roluri principale, secundare sau terțiare, apare când și când câte-o umbră feminină în depărtare. Cu siguranță în film nu există nici măcar un cuvânt rostit de un personaj feminin.

Și Lawrence of Arabia nu este chiar fidel realității, își ia anumite libertăți în portretizarea arabilor, uneori în sens denigrator față de aceștia, iscând multe controverse la vremea sa, chiar dacă am observat și prezentarea unor calități indubitabile ale arabilor.

Plus că arabii sunt interpretați de actori englezi/britanici, precum Alec Guiness (The bridge on the River Kwai și trilogia Star Wars) sau Anthony Quinn, lucru care pare de neconceput în contemporaneitate. Dar îl regăsim și pe Omar Shariff (și acum aud oftatul mamelor mai în vârstă).

Din cele 10 nominalizări la Oscar, Lawrence of Arabia a înhățat 7 statuete, doar Peter O`Toole, Omar Shariff și scenariul au rămas pe sec.

Acum, pe final, găsesc de cuviință să-l compar cu alt film monumental, Ben-Hur (cel din 1959) care ocupă ultimul loc în Top AFI 100. Ambele sunt epice, dar Ben-Hur mi-a plăcut mai mult, a fost mai dramatic, mai cu acțiune, mai volburos. Nu îmi dau seama de discrepanța asta între locurile ocupate de cele două filme, ambele sunt de 10, cum să dau mai puțin lui Lawrence of Arabia după tot ce am scris, dar parcă Ben-Hur a fost mai pe gustul meu.

Din punctul meu de vedere, 8 ore petrecute în compania celor 2 filme, Ben-Hur și Lawrence of Arabia, reprezintă o zi de cinematografie pură.

5 out of 5 stars (5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Schindler`s list

Top AFI 100 Locul 008 – Schindler`s list În același an în care Steven Spielberg …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *