Le flic de Belleville

Le flic de Belleville

Le flic de Belleville este o comedie franceză cu Omar Sy, cel din excelentul film        Intouchables (dacă nu l-ați văzut, lăsați simulacrul ăsta de comedie și căutați mai bine Intouchables).

Bun, deja am dat din casă că filmul nu mi-a plăcut. Dar până la a vedea de ce nu mi-a plăcut, să spun câte ceva despre povestea de senzație a filmului.

Omar Sy este Baaba, un copoi din Belleville (ce surpriză) care-și împarte viața între carieră (una care se rezumă la a prinde hoți de buzunare), gagică (cu care tot evită să se mute) și mă-sa (o gură spartă care-l bate la cap la fiecare pas și se crede mai aptă decât Sherlock Holmes).

Viața îi este dată peste cap de un caz care se învârte în jurul drogurilor și pentru rezolvarea căruia este nevoit să se cărăbănească la Miami cu cățel, cu purcel, cu mă-sa.

Consulatul de aici, pentru a nu-și bate capul prea mult cu franțuzul pe care îl desconsideră, îl plasează în sarcina detectivului Garcia (Luis Guzman), nevoit să fie dădaca acestuia după ce a făcut o prostie prin deranjarea în trafic a nevestei cui nu trebuia.

Se știe cum se va derula povestea, pentru că am mai văzut-o de atâtea ori, mult mai bine pusă în scenă de alte filme, primul care-mi vine în minte fiind Rush hour, a cărui copie palidă este.

La început cei doi se iubesc ca jandarmii și protestanții, dar, pe măsură ce timpul trece (foarte greu, că filmul mi s-a părut că durează o veșnicie), încep să se apropie unul de celălalt ca popa de cutia milei (voiam să scriu ca popa de minor, dar cred că era prea deranjantă comparația) și își unesc forțele pentru a pune cu botul pe labe o afacere înfloritoare cu droguri care tranzitează câteva țări și mai multe continente.

Astfel, formând o echipă nu prea pricepută, cuplul Baaba-Garcia se pune pe treabă într-un film care vrea să fie mai multe lucruri simultan și nu reușește să fie nici una, nici alta.

Le flic de Belleville se ia prea în serios pentru a fi o comedie bună, dar are multe momente care se doresc ilare pentru a trece drept un film polițist de luat în seamă.

Nu am înțeles ce s-a vrut a fi acest film.

Dacă a încercat să fie o comedie atunci a eșuat lamentabil pentru că nu are absolut nicio glumă care să genereze măcar o schijă de zâmbet.

Scenariul este de o banalitate sforăitoare care crede că se adresează unui public format din maimuțe care se amuză ușor la secvențe gen căzut în piscină și alte asemenea momente care mi-au provocat multiple scuturări din cap.

Dacă a încercat să fie un film polițist, iarăși a dat chix pentru că nu are nimic interesant în el, doar doi bezmetici care se mută dintr-o locație în alta, făcând mai nimic inteligent pentru a rezolva cazul și nimerind din întâmplare în coincidență până la finalul filmului.

Nici nu mai știu ce dracu să mai zic despre rebutul ăsta de film, comedie ioc, acțiune deloc, probabil au vrut să mai smulgă niscai bani de la chinezi, că pute de la o poștă că filmul dorește să atingă și acea piață pentru că o avem pe gagica lui Baaba o chinezoaică focoasă, bașca o parte din scene au loc într-un loc cu specific chinezesc și unde se rup câteva boabe în mandarină.

Apropo de dialoguri, este un turn Babel acest Le flic de Belleville pentru că se vorbește trilingv simultan, este un ghiveci de franceză, engleză și spaniolă de simți că îți explodează creierul care începe să urle lăuntric: Alege dracului o limbă și mergi cu ea până la capăt.

Este un film absolut banal, definiția perfectă a producției de pomană, pe care o uiți imediat ce ieși din sală și pentru care ai dat banii de pomană pe bilet.

Măcar de ar fi avut caracteristicile acelui film atât de prost încât devine amuzant să faci mișto de el. Dar până și această bucurie mi-a răpit-o.

Despre actorie nu am ce comenta din moment ce nici nu mai știu ce naiba partituri au vrut să interpreteze actorii, tot ce pot spune este un mesaj transmis lui Luis Guzman: Omule, dă jos niște kilograme. E o rugăminte din partea gravitației pusă la grea încercare.

Și cam atât despre acest Le flic de Belleville care este un film atât de banal încât și plictiseala adoarme la el.

Eh, ar mai fi chestii minore (sau nu) care mă scot din sărite și se referă la incapacitatea celor care editează să își facă treaba cum trebuie, astfel avem parte de veșnicele inconsistențe de continuitate cum ar fi o cană care în cadrul aceleiași scene de maxim 1 minut ba apare, ba dispare, ba are un model desenat, ba nu mai are nici un model desenat. Și altă chestie care mă sâcâie este falsitatea extremă pe care o transmite vorbitul la telefon. Parcă am mai scris și la alte filme, dar chiar așa de greu i-o fi regizorului să pună pe cineva să-l apeleze pe actor când are o scenă de vorbit la telefon astfel încât să nu mai văd ecranul Home al telefonului în loc de ecranul normal când apare în timpul unui apel?

L-aș jigni dacă i-aș da o notă mai mică de 3, pentru că ar însemna că are ceva memorabil (chit că de rahat, dar memorabil), așa că mă rezum la nota 3, adică fix câte personaje principale am avut, un Baaba și doi de Garcia (da, încă o glumă proastă pe seama greutății lui Luis Guzman).

 

1.5 out of 5 stars (1,5 / 5)

 

Trailer:

Link IMDB

Facebook Comments

About admin

Check Also

Luck-key

Luck-key sau Leokki este un film sud-coreean din 2016 construit în jurul premisei schimbului de …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *