Like a boss

Cu un așa titlu cocălăresc, era clar că Like a boss se va ridica la nivelul numelui său, vrându-se a fi o comedie, dar reușind cu totul altceva.

Mel (Rose Byrne – Spy, X-Men: Apocalypse, Instant family, Jexi) și Mia (Tiffany Haddish – Girls trip, Night school, The kitchen, Between two ferns: The movie) sunt două prietene de-o viață, ambele nemăritate, spre nedumerirea celorlalte bârfitoare din cercul lor, care locuiesc împreună, de parcă ar fi la facultate, și care se chinuie să țină în viață o afacere falimentară cu cosmetice.

Una-i calculată, cu cifrele, molcomă, așezată, care gândește, ailaltă e zvăpăiată, spune și face ce-o taie capul, este artista cuplului, cea cu imaginație.

Cele două sunt nedespărțite precum fotbalul și semințele, centuristele și gonoreea, politicianul și minciuna, ați prins ideea.

La un moment dat, unul din produsele lor atrage atenția unui titan din industria cosmetică, nimeni alta decât Claire Luna (Salma Hayek – How to be a latin lover, The hitman`s bodyguard, Drunk parents) care se oferă să le cumpere afacerea în schimbul a 49% din acțiuni.

Și de aici încep ghidușiile pentru că una, Mel, vrea să vândă pentru a scăpa de cei doi F care le amenință: fiscul și foamea, cealaltă, Mia, nu și nu, că ea vrea să rămână șefă și independentă, chiar dacă mațele îi fac dansul pinguinului în stomac de foame. Amu` înțelege-te cu femeile, când una vrea hăis și alta vrea cea.

Like a boss se dorește (de fapt și este) un chick flick, subiectul fiind probabil neinteresant pentru persoanele de sex masculin care preferă să intre pe poarta din față și nu pe ușa din dos, cam ca Billy Porter (care și joacă un personaj în film). Nii mă la el ce drăguț îi șade cu lebăda aia pe el și poșeta aia roșie, bărbat adevărat.

Dar lăsând la o parte treaba cu cosmetica, pentru mine vorbeau cucoanele alea în klingoniană că nu înțelegem nimic din denumirile de tincturi, vopsele, carioci, moloz și adeziv cu care se tencuiau pe moaca pe care chirurgul estetician și-a făcut meseria din plin, Like a boss este un film plictisitor, lipsit de chiar elementul principal, anume comedia.

Mai bine ștergeam tabla de la școală cu șmirghel și cu unghii netăiate de-o lună și probabil zgârieturile emise ar fi fost mai amuzante decât secătura asta de film.

După ce că povestea este mai fumată decât cuiul la care sug cele două personaje mai mereu (este mai mult decât evident cum se va termina filmul), scenariul este plin de glume despre fofoloance, că la altceva nu i-a dus capul pe scenariști (la masculin). Băi oameni buni, câte glume turpide despre savarina păroasă poate să suporte și urechea mea sensibilă?

Tiffany Haddish  este enervantă peste măsură, joacă fix același personaj guraliv, gălăgios și tupeist ca în multe alte filme, crezând că dacă urlă din toți bojocii înseamnă că face comedie, deja devine obositoare și nu face decât să întărească stereotipul despre femeile de culoare.

Bine, să zicem că aici nu este vina ei, ci a scenariului infect scris de doi debutanți în acest domeniu, le-am căutat figurile, sunt doi albi prototip trași prin același tipar, cu bărbi macho, de îi confunzi noaptea. Deci ce dracului să știe ăștia ce gândesc femeile?

Dacă vreți să auziți 80 de minute de Țâța mea e mai mare, Ba a mea e mai tare, Gogoșica mea e mai strâmtă, Ba gaura mea din covrigul oval este mai mică, atunci Like a boss este o alegere reușită, unele dintre glume depășesc limita bunului simț și cad în găleată cu scârbă.

Da, știu, mesajele filmului sunt evidente, ești frumoasă, nu te ascunde după machiaj, lasă gura lumii să se răcească de pomană, frumusețea este în fiecare, contează prietenia adevărată, blah, blah, blah, dar degeaba sunt mesajele cu puternice accente emoționante dacă sunt livrate într-o cocină infectă care umple totul cu o miasmă căcăcioasă.

Toate personajele sunt niște caricaturi prea exagerate și depășesc categoric limita ridicolului, tocmai de asta aceste mesaje nu își ating ținta pentru că sunt scrise de niște bărbați care își imaginează cum ar exprima femeile aceste mesaje. Și a ieșit o chestie misogină de îmi venea să-mi schimb sexul de rușine.

Clar nu mă încadrez în audiența filmului, dar m-aș mira ca publicul vizat să găsească amuzante pseudo-glumele pe care Like a boss încearcă să ni le vâre pe sub nas.

Nota 2, stai jos că parfumul pe care îl împrăștii ar face și un sconcs să se țină de nas.

1 out of 5 stars (1 / 5)

Trailer

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

The war with grandpa

Inițial am crezut că The war with grandpa este o continuare a lui Dirty grandpa …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *