Lucid dream

Am săpat adânc prin Netflix, să nu plătesc abonamentul chiar de pomană, și am dat peste Loosideu deurim, adică Lucid dream, un thriller cu niscai tente SF ce poartă semnătura Coreei (nu mai zic de Sud, că se subînțelege, ar fi culmea să fie un film nord-coreean).

Nu o să insist prea mult asupra poveștii, așa cum nici trailerul nu se sinchisește (în sensul bun) să dea prea multe din casă, având o durată de sub un minut.

Lucid dream ni-l prezintă pe Dae-Ho, un jurnalist de investigații care se bagă în coasta multor baștani care au rufe murdare de spălat și schelete prin dulap, ca atare, calcă pe coadă pe cine nu trebuie cu investigațiile lui și este nevoit să doarmă iepurește, cu trei ochi deschiși la spate pentru că sunt mulți cei care l-ar dori dormind definitiv.

Dae-Ho are o scumpete de copil care devine MacGuffinul filmului, puradelul este răpit ziua în amiaza mare într-un parc de distracții, chiar de sub ochii tatălui său, și astfel începe chinul inimaginabil al lui Dae-Ho care face orice, și când zic orice, nu exagerez, pentru a-și găsi copilul.

Însă timpul trece, poliția, în ciuda eforturilor depuse, nu reușește să depisteze ceva util și după 3 ani Dae-Ho descoperă accidental titlul filmului, metoda visului lucid, prin intermediului căreia poate retrăi din amintiri ziua în care copilul lui a fost răpit cu speranța că va reuși să depisteze indicii care i-au scăpat inițial și care-l pot pune pe urma copilului.

Și cam atât.

Știu, mulți vor spune: Aha, clonă de Inception, rușine Coreea de Sud că furi idei.

Deși să zic că aduce la bază cu Inception, filmul, în sine, este diferit de producția semnată Nolan.

Lucid dream este un film foarte bine construit, trecând peste bolboroselile neverosimile legate de procedura medicală, a reușit să mă țină pe tot parcursul lui cu garda ridicată, de frică să nu-mi iau un croșeu în bărbie să mă trimită și pe mine în lumea viselor.

Dar tot a reușit să îmi dea câteva la ficat, așa, fără urmă, să nu se vadă la proces. De ce naiba tot folosesc comparații pugilistice?

Filmul este un thriller tensionat de la început la sfârșit, nu are deloc timpi morți, povestea te captivează încă din start și am avut un sentiment de neliniște pe toată durata vizionării lui, am fost tot timpul pe vârfuri, cu ochii în patru, căutând, alături pe personajul principal, cele mai mici, mărunte și insignifiante indicii care să ne ducă mai aproape de aflarea adevărului.

Lucid dream nu colcăie de acțiune fantezistă, se bazează foarte mult pe personaje, pe relația dintre ele, pe dialog, dar are nerv și te face să îți dorești să ai o lupă lângă tine, să nu ratezi niciun ciob de dovadă.

Nu ne bulversează cu vizual bombastic de clătit ochii, filmul se concentrează mai mult asupra dovleacului de deasupra gâtului și pompează adrenalină prin tranziția permanentă dintre vis și realitate.

Ce este drept, m-aș fi așteptat să fie un pic mai ambiguu decât este. Nu zic mai multe, dar pe partea asta m-a cam lăsat un pic însetat de și mai mult mister.

Ce nu dezamăgește este construcția personajelor, nu se pierde foarte mult timp pe relația dintre Dae-Ho și fiul său, dar cât o face reușește să ne pătrundă la inimă, lucru care creează o empatie imensă față de Dae-Ho și simțim la fiecare pas durerea acestuia și suntem alături de el cu fiecare acțiune mai periculoasă pe care o întreprinde pentru descoperirea adevărului legat de fiul său: este sau nu în viață? Cine l-a răpit? De ce l-a răpit? De ce nu a fost cerută răscumpărare?

Nu lipsesc momentele dramatice, specifice filmelor sud-coreene, fără de inimă să fii și tot ești mișcat până la lacrimi de anumite scene, îmi place mult cum reușește industria filmului din Coreea de Sud să surprindă tristețea și drama personajelor încât să te atingă la suflet, chiar dacă sunt destul de previzibile secvențele și cam aceleași de fiecare dată.

Actoria se ridică la un nivel înalt, mai ales din partea lui Soo Go (cel care-l interpretează pe Dae-Ho).

De regulă, intram și pe domeniul personajului negativ dar aici nu îmi permit așa ceva, nu are rost să explic de ce.

Scenariul are câteva momente de poticneală, în care anumite lucruri nu prea au legătură, sunt lipsite parțial de sens, dar povestea este atât de palpitantă încât amintirea momentelor respective se dizolvă repede și uiți rapid de anumite inconsistențe.

Nu prea mai am nimic de zis despre Lucid dream, este o surpriză extrem de plăcută, dovadă că, dacă sunt hotărât să caut adânc în mormanul de rahat deversat de Netfix, am șanse mari să găsesc și câte-un diamant neșlefuit.

Lucid dream m-a convins să îi dau un 8 și mă duc să iau o lopată, că poate mai dau și peste alte filme bune.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

 

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Ma

Ma

Ma este un film ce vine cu dedicație din partea Blumhouse, companie specializată în hituri …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *