Maria

Maria este răspunsul dat de Filipine vietnamezului Furie, dar și altor filme de gen cu femei puternice în prim-plan care nu vor brățări prețioase, ci șiraguri de cadavre, precum Atomic blonde, Peppermint sau Anna.

O recomandare înainte să vă aruncați pe YouTube să căutați trailerul, că știu că n-aveți răbdare să citiți tot ce am scris, așa că vă atrag atenția de acum: Evitați trailerul!!!

Povestea din Maria este minimalistă, redusă la elementar, fără încurcături complicate care să dea dureri de cap pentru că, hai să fim sinceri, la un film de acțiune de acest gen nimeni nu caută filozofie și răspunsul la întrebările universale, gen care-i scopul vieții sau unde-i Elodia.

Maria este un fost asasin al dracului de bine antrenat, așa cum filmul ne prezintă încă din prima secvență de acțiune suficientă pentru a ne face o idee despre aptitudinile ei căpătate după lungi antrenamente, nu așa, pe nepusă masă, ca urmare a obligativității invocate de vreo mișcare feministă.

Sărim 7 ani în viitor, Maria a renunțat de mult la meseria ei de despicătoare de jugulare, are o familie, un soț și o fetiță, și toate par a merge spre culoarea roz.

În plan secundar au loc niște alegeri, un candidat este acuzat că a făcut pact cu o căpetenie mafiotă ce are doi pretendenți la tron și uite așa drumul Mariei se intersectează cu cel al criminalilor pentru că trecutul nu îi dă pace și locația ei ascunsă este descoperită și adevărata ei identitate dezvăluită.

Numai că hoardele de cefelate, o specie nouă creată în studiourile de filme, se pun cu femeia nepotrivită (sună mai bine în engleză: They fucked with the wrong woman).

De fiecare dată rămân uimit cum filmele de acțiune din acea zonă a Asiei reușesc cu doar câteva scene scurte să toarne fundația împuțită a personajelor negative pe care ajungi după câteva secunde să le urăști cu toată ființa și chiar dacă și aici nemernicii sunt unii generici, Maria te face să o iei personal, să scrâșnești din dinți, urlând rugăciuni în minte către cel de jos să moară în cele mai groaznice chinuri personajele fictive din fața ochilor. Apropo de chinuri, filmul este pe Netflix cu rating 16+ dintr-un motiv bine întemeiat. V-am avertizat.

Dacă ați citit recenzia sau ați văzut recentul Furie, acțiunea este destul de asemănătoare, Maria, ca și Hai Phuong, este nevoită să cosească lanuri întregi de inamici incapabili pentru a ajunge la destinația ei finală, confruntarea epică de sfârșit de film către care tinde orice erou.

Filmul nu este deloc reușit pe partea de scenariu, nu este cazul să mai repet că este previzibil, că se dedă la aceleași tertipuri ca zeci de alte producții din această categorie și că nu inovează nici măcar o scobitoare. Dialogurile sunt banale, rostite într-un limbaj anglo-filipinez cu care durează ceva până te obișnuiești. Bașca mi-a atentat cu succes la răbdare printr-o serie de flashback-uri destul de inutile, că oricum nu erau greu de intuit anumite relații dintre personaje.

Nici cu tehnica digitală nu stă prea bine, nu că așteptam miracole de la un asemenea film ieftin (ca buget), însă la câte beregate sunt feliate, sângele fals ce țâșnește cu mărinimie deranjează la un moment dat.

Astea fiind zise, dau negativul la o parte pentru că Maria (Cristine Reyes) știe să caftească. Și nu exagerez, parcă-i sor-sa mai tânără și mai pricepută a lui John Wick.

Nu sunt foarte multe scene de acțiune, pentru că filmului îi place s-o lungească inutil cu povestea, dar în alea care există Maria își dezlănțuie întreaga furie asupra șifonierelor umblătoare mari și proaste, care se lasă bătute în toate felurile, Maria fiind expertă într-o gamă variată de metode de adormire veșnică a nemernicilor.

Principala ei armă este o lamă karambit cu care provoacă daune sângeroase nefericiților ce-i ies în cale. Dar nu se lasă mai prejos nici când vine vorba de arme ce necesită praf de pușcă sau când trebuie să-și scoată din toc pumnii și picioarele în scene de luptă corp la corp bine coregrafiate și, chiar dacă leșină definitiv zeci de haidamaci, o face într-un stil realist, chiar crezi că o mână de femeie este capabilă de așa ceva pentru că se folosește nu de forță, ci de inteligență. Iar acțiunea în sine este bine executată lăsând impresia operei unui om bine antrenat și nu a unui supererou ireal.

Nu lipsesc clasicele elemente de dramă, nici scenele în care personajul, acompaniat de o muzică motivatoare, își canalizează toată energia pregătindu-se de luptă încât îți scapă, fără să vrei, o avertizare, către ăia răi: Bă, ați cojit cucuruzul!!!

Maria este un simplu film de acțiune, cu gagici sexy, provocatoare și periculoase, cât mai sumar îmbrăcate, cu huidume câtă frunză, câtă iarbă, dar de pomană, cu personaje negative clișeu, cu cafteală îndestulătoare, suficient pentru o după-amiază în care nu ai altceva de văzut.

Nu prea pot să-l separ ca notă de Furie, așa că îi dau tot un 7.

Nu închei fără două mici adăugiri, se termină exact în același fel în care a făcut-o John Wick 2 și puneți pauză la 53:11, nu știu cum le-a scăpat așa ceva la editare sau dacă a fost o chestie voită, dar puneți pauză.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Baaghi 1

A dat boala filmelor indiene în mine așa că următorul pe listă este Baaghi 1. …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *