McFarland, USA

Este ceva vreme de când tot alerg după McFarland, USA să îl găsesc pentru că la timpul lui mi-a trecut pe sub radar.

Însă filmul în care rolul principal, cel puțin pe hârtie, îi revine lui Kevin Costner (Molly’s game, Hidden figures, Batman v Superman: Dawn of justice) mi-a atras atenția la ceva vreme după apariția lui.

McFarland, USA nu are un titlu prea inovator, reprezintă numele localității din USA unde are loc acțiunea. Localitate este mult spus, comparând cu România vorbim practic de un sătuc.

Filmul este inspirat din fapte reale și după ce l-am văzut am căutat câte ceva despre poveste și unele elemente sunt cam înflorite, dar am înțeles motivul.

Bun așa, în film Kevin Costner este Jim White, un antrenor de fotbal american cam temperamental care, chiar la începutul peliculei, își pierde cumpătul din cauza indolenței celor pe care-i antrenează și recurge la o schemă a la Alex Ferguson vs David Beckham, adică azvârle o gheată spre unul din studenți care iese cam tăvălit cu o urmă de bărbăție pe mufă.

Incidentul se lasă cu urmări grave pentru cariera lui Jim care este expediat cu familie (soție și două fete) în fundătura Americii, într-o sărăcie de sat din California, una dintre cele mai amărâte așezări omenești din această țară unde procentul cel mai mare al populației este format din mexicani cu cetățenie americană a căror ocupație de bază este grădinăritul.

Vă dați seama cât de bine se integrează o familie de White în mijlocul unor oameni latini.

Aici Jim White nu pierde prea mult timpul și intră din nou în belele cu antrenorul echipei de fotbal, așa că observând că elevii au alte talente în afară de fotbal, se gândește că nu ar strica înființarea unei echipe de cros.

McFarland, USA este un film tipic de genul celor inspiraționale, în care niște sărăcii, la propriu, încearcă să-și depășească mizera condiție materială.

Având în vedere că este reprezentarea cinematografică a unei povești reale, McFarland, USA capătă și mai mult zvâc pentru că filmul garantat va încălzi sufletele privitorilor fiind plin de inimă și duioșie.

Are toate ingredientele necesare unui asemenea film care îți va da o stare de bine, fiind, în primul rând, despre omenie și oameni.

Sparge oarecum stereotipurile propovăduite de la cel mai înalt nivel, cum că imigranții sunt niște împuțiți infecți dornici doar de trafic de droguri și puși pe scandal, în special mexicanii.

Cu siguranță lui Donald Trump acest film îi stă ca o gumă de mestecat lipită de perucă pentru că arată fix opusul a ceea ce dorește el să transmită cu titlu de adevăr.

McFarland, USA nu este neapărat despre cros sau despre sport, este despre viață, despre bucuria unui trai simplu, nu fastuos și plin de superficialitate în care tot ce contează este să arăți cât de mult ai material. Viața este grea, uneori dramatică în McFarland, USA (localitatea este doar un exemplu), dar ceea ce contează sunt oamenii și spiritul de unitate, de apropiere prietenească, de îmbrățișare a celor care sunt diferiți, comunitățile mici fiind, de cele mai multe ori, locul ideal pentru a-ți duce viața. Poate că nu ai mașini de lux, dar ai prieteni adevărați, poate că nu faci croaziere cu yachtul, dar la nevoie primești ajutor altruist, poate că nu ai un salariu exorbitant, dar ești întâmpinat cu o vorbă bună oriunde te-ai duce.

McFarland, USA este de așa natură construit încât vei sta cu lacrimile în colțul ochiului cam jumătate de film, și nu de tristețe, ci pur și simplu de bucurie, de entuziasm, de speranța că umanitatea nu este chiar sortită pieirii când mai există și astfel de persoane care, deși au o viață grea și trudesc mereu, nu uită să fie oameni.

Nu este dramatic decât într-o mică măsură, dar este o lecție de viață despre preconcepțiile greșite pe care le avem unii despre alții, este despre iubirea aproapelui, despre dragostea de țară, despre ambiție, despre depășirea barierelor puse în calea multor doar pentru că nu au fost născuți în puf.

Este cam utopic filmul, prezentând o situație ce reprezintă oarecum excepția de la regulă? Cu siguranță, dar într-o lume în care ne mâncăm unii pe alții de invidie și de răutate este emoționant să urmărești o asemenea de poveste care ne arată că se poate și altfel, fără încrâncenare și goana permanentă după mai mult pentru că viața este una singură și în loc să alergăm după mai mult, mai bine ne-am opri și am aprecia dragostea celor apropiați pentru că asta contează cel mai mult.

McFarland, USA este un film de familie, nu reinventează genul ăsta, nu sare din tipare, dar întotdeauna astfel de povești își vor atinge scopul și nu am ce să-i reproșez, mie mi-a oferit un maraton de emoții și trăiri umane, așa că mă îndrept în fugă spre un 10.

5 out of 5 stars (5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Apocalypse now

Top AFI 100 Locul 030 – Apocalypse now Destulă lume ce a lucrat la The …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *