Miami bici

Miami bici continuă trendul comediilor românești după execrabilele Oh, Ramona! și 5gang, doar că de data asta producția este una internațională, fiind regizată de un nene care a mai pus mâna pe-o cameră de filmat, cel mai mult tot prin Românica noastră, dar măcar are ceva experiență, anume Jesús del Cerro.

În Miami bici îi avem pe clasici tăntălăi prostovani neaoși, Ion (Matei Dima) și Ilie (Codin Maticiuc), nume autohtone, dar porecliți Bilă și Pici, prieteni din copilărie, legați de mai mult de-o amiciție de durată, doi coate-goale needucați, tiparul clasic al muritorului de foame cu vise de îmbogățire rapidă.

Sunt aburiți de Albanezu` (Florin Piersic Jr.) că în Miami umblă dolarii în toți chiloții gagicilor și îi îmbarcă spre SUA (Să Umplem America).

Nici nu sosesc bine la noul loc de muncă și deja pare că au ajuns în rai, fiind întâmpinați de gagici care de care mai călduroase, fără textile multe pe ele, și de băutură gârlă, de parcă ar fi venit în vizită niște celebrități de seamă.

Dar în scurt timp sunt puși la muncă și cum ăștia nu o prea rup pe engleză, încep să apară probleme din ce în ce mai complicate generate de două cauze mari și late: unu la mână, Pici și Bilă sunt proști de dau în gropi, dar măcar sunt sinceri dincolo de absurditate, și doi la mână, micile lor misiuni nu sunt deloc dintre cele mai legale, dar ei nu prea se prind de asta și tratează totul cu prea multă lejeritate, fapt ce îi transformă în ochii celorlalți în niște nebuni cărora nu le este frică de nimeni sau de consecințele faptelor lor.

Vă rog să nu rămâneți șocați, eu am fost primul consternat, eram pregătit să îngrop maxim un 1, la nivelul filmelor amintite anterior, dar Miami Bici, nu că ar fi vreun film bun, mi-a plăcut. Da, ați citit bine, a făcut ceea ce aștept de la o comedie, să mă determine să fac cute la colțul gurii.

Umorul este la nivel elementar, nu are pic de inteligență în el, este cel mai latrinos dintre genurile de umor, se bazează aproape în exclusivitate pe cuvinte porcoase și pe confuziile generate de bariera lingvistică.

Însă, nu știu de ce, la unele poante râdeam în gura mare deși eram perfect conștient că-s niște glume penibile, de doi bani, din alea de nu ai nevoie de un dram de inteligență să le pricepi.

Scena în care ăștia doi se iau la harță cu niște cubanezi și se screm să le traducă în engleză mot-a-mot înjurăturile românești mi-a pus capac și am realizat cât de tâmpit sună urările noastre de bine în altă limbă dacă nu le adaptezi, lucru greu de realizat.

Păcat că dumele cele mai hazlii (pentru mine) sunt în trailer.

Scenariul nu are nimic ieșit din comun, este cel clasic, al celor doi ciumpalaci ce sunt luați prin surprindere de o lume nouă și se miră ca vaca în fața termopanelor la orice lucru obișnuit pentru SUA, cu așa-zise răsturnări de situație mai mirositoare ca o vidanjă răsturnată în mijlocul șoselei, deci să nu credeți că Miami Bici are ceva interesant din acest punct de vedere.

Ba unele dintre glume erau de-a dreptul retarde și chiar nu am putut să schițez vreun simulacru de rânjet, deși sala arhiplină duduia de hăhăieli.

Multe dintre scene erau lipsite de verosimilitudine, acțiuni banale nu ar fi avut loc în viața reală, precum să fii lăsat să te urci în avion cu haleală și sticle de băutură.

Nu mai comentez de scenele de acțiune, unele de-a dreptul ridicole, cu focuri de armă, dar era clar că alea erau pistoale de jucărie pentru că se observa cu ochiul liber că doar se prefăceau că trag, iar efectele sonore de toată jena au fost adăugate în post-producție.

Miami bici este plin de personaje inapte, tâmpite, vulgare, retarde, lipsite de cultură, puse doar pe căpătuială, dar, de bine sau de rău, autentice, cu siguranță regăsim dintre ele printre cunoscuți.

Se vede că Dima și Maticiuc nu sunt actori, deși personaje principale, nu mi-au făcut cine știe ce impresie, mai mult m-am lipit de-o babă microbistă.

În schimb, se vede că în spatele camerei de filmat este un om cât de cât experimentat, Miami bici (filmat mare parte chiar în Miami) arată vizual bine, cu multe panorame superbe ale orașului, dar și cu multe panarame bucoase și țâțoase luate în prim-plan, pot spune că filmul este sexy fără a-ți arăta ceva vulgar carnal, că de înjurat, slavă Domnului, se rușinează DEX și DOOM la citirea scenariului.

Voiam să dau de pământ cu Miami bici, deja eram setat cu hate-ul la maxim și ferm convins că voi avea un candidat detașat pentru top cele mai nasoale filme pe 2020, ei bine, uite că m-a prins cu izmana-n vine și fără să fie deloc un film bun, ba din contră, este o prostie caterincoasă ridicolă, dar marele lui avantaj a fost că m-a făcut să râd și tot nu pricep de ce, că-s glume de căcat, dar uite că au funcționat. Nu o să mă scuz pentru nota pe care i-o dau, primul care mă trimite la colț sunt chiar eu, dar asta e, ia un 6.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer

Link IMDB

Link Cinemagia

Facebook Comments

About admin

Check Also

Emma.

Emma cu punct, adică Emma., a picat la țanc pe marile ecrane să mă enervez …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *