Midnight cowboy

Top AFI 100

Loc 043 – Midnight cowboy

Filmul Midnight cowboy are un titlu înșelător pentru că nu este vorba de niciun cowboy adevărat, ci îl are în prim-plan pe tinerelul Jon Voight, un texan naiv, care nu prea le bunghește cu munca, fiind cam leneș de fel, și care crede că va descoperi niște câini cu anumite produse de simigerie în coadă alergând nestingheriți prin New York.

Așa că-și ia costumația de cowboy și, încrezător la maximum în virilitatea lui, Joe Buck se cărăbănește spre New York chitit să scoată biștari mulți, având o singură idee în cap, aceea de a câștiga gologani dând la câte-un tuci mai bătrân cât să-i mai sară smalțul de extaz. Și când mă refer la tuci, de fapt trebuie să înlocuiți t cu b.

Numai că ajuns acolo descoperă rapid că nu găsește așa ușor tuci cu pantofi toc care să i se arunce la picioare și să-i verse în neștire dolărei doar că este el bine dotat și oferă țipete de plăcere pe bandă rulantă.

Cum atitudinea lui de om rătăcit într-o lume necunoscută se vede de la o poștă, este mirosit de un terchea-berchea, un cartofor vai mama lui, Ratso (Dustin Hoffman), care-l fraierește la loc comanda de niște bănișori, că nah, dacă vezi un fraier, atunci îl fraierești și tu, este o zicală celebră de pe străzi.

Joe se vede nevoit să se pripășească pe lângă Ratso când vede că mațele dau spectacol și nici nu are unde locui pentru că, să vezi drăcie nemaiauzită, ai nevoie de bani să stai la un hotel.

Și asistăm la zbaterile celor doi de a supraviețui într-o lume dură care nu dă de pomană. Nici ăștia nu se stresează prea mult să se apuce de vreo slujbă, le vine mai ușor să facă mici măgării ilicite, că munca este grea.

O să iasă cu scandal mare, dar nu mi-a plăcut deloc Midnight cowboy. De ce zic unii că ar fi cel mai cel film făcut vreodată, poți să-mi dai maraton de 5ganguri că tot nu o să pricep.

Am înțeles ideea de bază a filmului, că Joe Buck reprezintă, metaforic vorbind, lumea veche, prinsă în trecut, care trebuie să se adapteze unor timpuri moderne pe care nu le înțelege și, implicit, este înghițit cu fulgi cu tot de o contemporaneitate sumbră, nemiloasă, care nu mai are timp de acte de omenie.

Este depresivă transformarea lui Joe ca om, de la un tânăr naiv și plin de vise cu privire la o viață de huzur (chiar dacă bazată doar pe aspect fizic și fără muncă) la un om cătrănit de o viață dură care-l demolează rapid și îl transformă într-un cinic lipsit de suflet care vrea doar să apuce a doua zi.

Midnight cowboy este un film mohorât, care-ți cam taie cheful de viață pentru că prezintă o lume murdară, jegoasă de-a dreptul, mai ales spiritual, plină de curve, poponari, bețivi, drogați, sex oriunde, oricum, cu oricine, drojdieri, hoți, mizerie fără limită și alte elemente asemănătoare oripilante.

Imaginea este vulgară și brutală cu spectatorul, de la modul în care New Yorkul este reprezentat prin culori șterse, fade, generatoare de angoasă, până la secvențe de sex violent, animalic, fără nici cea mai mică urmă de pasiune.

Plus de asta, prin niște cadre stroboscopice, filmul prezintă frânturi din copilăria lui Joe Buck ce sugerează anumite traume ale acestuia, dar nu am înțeles dacă-s reale sau doar în imaginația lui.

Filmul nu are o structură tradițională, pentru că nu se termină, doar prezintă o mică bucată din viața lui Joe, fără vreo finalitate efectivă, începutul și sfârșitul sunt identice, dar au semnificații total diferite, fiind doar un infinit cerc vicios.

Până la urmă de ce a luat Oscar pentru cel mai bun film? Că tot ce face este să ne prezinte doi borfași în căutare permanentă de victime pe care să le jecmănească de câțiva dolărei pentru a putea prinde și următoarea zi în care să o ia de la capăt. La noi ăștia ar fi fost unși imediat asistați social și transformați în masă imbecilă de vot. Cei doi pulifrici nici nu trezesc vreo simpatie din partea spectatorilor pentru că-și merită soarta, nu-s decât niște leneși puși pe furat, fără vreun gând de muncă grea și cinstită.

Probabil a zguduit cetatea filmului pentru că atacă pe toate părțile subiectul homosexualității, dar acum ideea este perimată, nu trece testul timpului, nu mai șochează cu nimic.

Măcar a fost o idee mai bun ca Nashville, dar peste 5 nu pot să trec, chit că este multioscarizat, nu mă interesează asta, nu mi s-a părut deloc special, poate și din cauza diferenței de mentalitate dintre 1969 și 2020.

Credeam că odată ce depășesc locul 50 o să curgă cu note de 10, dar se pare că o iau în jos cu ele.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Trailer

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Richard Jewell

Richard Jewell este un film semnat de Clint Eastwood care este de senzație, la 89 …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *