Midnight in the switchgrass

Și eu mi-o caut, ce-i drept, Midnight in the switchgrass fiind unul din cele 34.683 de filme în care a apărut Bruce Willis în ultimii 2 ani și mi-am încercat norocul. Am evitat câteva, dar ăsta părea așa, mai nevomitos după premisa interesantă, și am dat cu zarul.

O pereche de FBI-iști, Karl (Bruce Willis – Pulp fiction, Armageddon) și Rebecca (Megan Fox) sunt pe urmele unui criminal în serie căruia i s-a năzărit să curețe centura Americii, dar nu de gunoaie obișnuite, ci adună toate târâturile curvărisite și le hrănește cu pământ natural pe-ndestulate.

Drumurile lor îi aduc pe cei doi tocmai în ograda lui Byron (Emile Hirsch), un copoi de la țară cu a cărui traiectorie se intersectează pentru că și el, în ciuda avertismentelor slobozite de superiori, miroase că are de-a face cu un căsăpitor cu mai multe episoade în sezon și uite așa ăștia o pun de-un menage a trois în încercarea lor disperată și contra cronometru de a-l dibui pe psihopat înainte ca acesta să mai facă risipă de-un suflet uman.

Fundația filmului Midnight in the switchgrass a fost așternută, așa că m-am pus să urmăresc, credeam eu, un scenariu cât de cât decent care să nu-mi facă lamostea să o ia în direcție greșită.

Haolică și haoleu, dracu m-o pus să-mi belesc retina la torentul ăsta de rahat împuțit, că rar mi-a fost dat să mă văd pus în fața unui scenariu mai imbecil precum acesta.

De ce nu este prins criminalul? Pentru că poliția este incompetentă.

De ce își face criminalul cuibul lângă locuința sa? Pentru că este incompetent.

De ce nu scapă victimele sale cu ușurință, deși ar putea s-o facă instantaneu? Pentru că-s incompetente.

Cu riscul de a strânge anaconda de gât de să-i sară veninul și să dau cu spoilere, n-am ce face, trebuie să prezint câteva mostre de inteligență scenaristică ieșită din comun.

Criminalul, pe care-l dibuim rapid, își duce victimele acasă, într-un șopron suspect oricui are un gram de creier în cap, FBI-ul, în speță personajul jucat de Bruce Willis (și sunt un dulce când zic că este jucat) nu consideră necesar să intervină când unul îi dă cu ranga-n cap altuia, iar o victimă stă ca proasta în cușca ei fără să se întrebe de ce dracului a capitonat zevzecul toți pereții cu pături, că mai știi, poate o fi ceva dincolo de ele.

Și pe asta se bazează scenariul, toate acțiunile sunt generate de stupizenia personajelor care dacă ar lua cea mai simplă decizie corectă ar duce la finalizarea prematură a filmului. Așadar, avem parte de cea mai leneșă soluție în a continua vânătoarea criminalului care-și ridică steagul din bernă la mirosirea flatulațiilor din izmana domnișoarelor, anume prostia incomensurabilă a personajelor. Niște idioți urmăresc un cretin care răpește retardate.

Ca atare, n-am putut nutri sentimente de simpatie sau compasiune pentru nimeni, iar în film nu se întâmplă mare lucru, doar dovezi crase de prostie dusă la nivel de artă.

Rezolvări ce ar fi trebuit să fie apanajul unor polițiști care n-au trecut ca gâsca prin ulei la școală sunt prezentate aici ca pe niște deducții a la Sherlock Holmes pentru că în țara tâmpiților ăla care-și trage fermoarul la nădragi să nu-i atârne stropitoarea pe afară este considerat rege. Cam așa stau lucrurile și în film.

Cât despre actorie, să-mi fie cu iertare, nu mai scriu nimic despre Bruce Willis, el este într-o permanentă somnolență de câțiva ani, a fost antamat pe vecie de compania asta EFO pentru că aproape toate filmele sale sunt produse de Emmett/Furla/Oasis Films, 95% dintre ele fiind gunoaie împuțite de nici Clotilde nu le-ar mai suporta.

Despre celelalte două perle actoricești, Emile Hirsch (The comeback trail, Once upon a time… in Hollywood) și Megan Fox (Rogue, Jangsa-ri 9.15), este păcat de tinerețile lor că au luat-o pe drumul apucat la bătrânețe de Bruce Willis (The sixth sense) și au început să joace în toate dejecțiile posibile. Bine, la Megan Fox s-a cam dus talentul odată cu înaintarea în vârstă pentru că gravitația a început să-i tragă cele două talente simetrice în jos.

Ce mi-a părut rău în toată povestea asta a fost faptul că Midnight in the switchgrass este inspirat după fapte reale, a existat un criminal de genul celui prezentat în film, unul care te-ar fi oripilat cu adevărat dacă filmul nu ar fi fost scris de un începător într-ale scenaristicii și nu ar fi fost regizat de un virgin în acest domeniu. Asta iese când te ia valul și te crezi regizor doar pentru că ai avut bani să înființezi o companie producătoare de filme și gata, se umflă tărâța-n tine deoarece regizorul este acel Emmett din acronimul EFO.

Singurul motiv pentru care Midnight in the switchgrass nu ia 1 în catalog, ci un 2 onorabil este faptul că m-a făcut să râd în hohote la comportamentul aberant de stupid al personajelor.

1 out of 5 stars (1 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The digital hunter

Nu căutați The digital hunter pe IMDB, că nu veți da de el pe acolo, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *