Midnight

PRI 036 – Midnight

Am așteptat după subtitrarea lui Midnight de cred că eram în stare să învăț coreeana până s-a sinchisit unul să traducă filmul în engleză.

Ați zice că Midnight este un film prost, din moment ce nu mă duc spre o recenzie completă și mă rezum la una scurtă, din poignée, dar nu-i deloc așa.

Mă rog, povestea este simplă, Kyung Mi (Ki-joo Jin), ce pare visul oricărui mascul feroce, este frumoasă, dar mută și surdă și cu o mamă la fel, lucrează la un call center. Sună ciudat, dar o să vă lămuriți rapid.

Marea ei problemă este că într-o seară asistă la o răpire a unei domnișoare de către un psihopat din ăla tipic pentru filmele sud-coreene, pe care n-ai da un scuipilici la cum arată, dar care îți ia beregata pe nepusă masă, jucat de Wi Ha-Joon (Geolkapseu).

Midnight se desfășoară aproape în timp real, cu criminalul pornit pe urmele celor două femei surdo-mute pentru a le reduce la tăcere. De fapt, deja sunt tăcute, hai că mă încurc în exprimări plastice, pentru a le omorî.

Filmul are o particularitate deosebită care-l scoate în față, nu trebuie să ghicești criminalul, îl vezi din prima, este prezentat cu lux de amănunte încă din start. La fel, și personajele principale feminine sunt în permanență în prezența lui, deci filmul nu are nimic misterios la mijloc, toată lumea știe ce este maleficul, mai puțin poliția care nu este capabilă să priceapă indiciile primite, că nah, înțelege-te cu mutu` dacă poți.

Dar tocmai această abordare face ca Midnight să fie un film al naibii de tensionat pe tot parcursul lui pentru că mister „freză castronată” nu se ascunde deloc, este la vedere că știe că n-are cine să-l dea în gât și se distrează cu victimele sale care nu pot scoate un cuvânt.

Deși uneori mi se părea că surdo-muta apărea drept neajutorată într-un mod convenabil scenariului, Midnight mi-a dat impresia că este inteligent (dar nu exagerat) în ceea ce privește modul în care acționează Kyung Mi în încercările ei de a supraviețui, dar și de a-l demasca pe criminal.

În mod cert, nu te plictisești la Midnight pentru că o ține într-un ritm alert aproape non-stop, de unde și senzația de real-time, toată acțiunea se desfășoară pe parcursul a câteva zeci de minute, totul fiind o alergătură permanentă într-un oraș cam suspect de pustiu cu oameni suspect de nepăsători. Aici vine problema mea cu filmul, prea sunt străzile goale, chiar și la miez de noapte, nu tu mașini, nu tu bețivi împleticiți, nu tu curve de centură, nimic, zici că nu-i nimeni în acel oraș, doar personajele noastre care se fugăresc.

Are elemente interesante preluate din viața unei persoane cu un asemenea handicap, dar îți și induce o stare de teroare, nici nu vreau să îmi imaginez cum poți trăi fără să auzi sau fără să poți striga după ajutor.

Având în vedere natura premisei, filmul se joacă malefic cu schimbarea perspectivei, când este o liniște deplină, când ai parte de-un zgomot infernal, iar această  jonglerie de la gălăgie la muțenie îți dezorientează un pic sinapsele și mie mi-a dat frisoane, speriindu-mă clișeic, dar eficient.

Midnight nu se ridică la nivelul elitei filmelor thriller sud-coreene dar este o producție pe care am urmărit-o cu interes și care nu m-a dezamăgit, așa că premiez filmul cu 7 costume.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The digital hunter

Nu căutați The digital hunter pe IMDB, că nu veți da de el pe acolo, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *