Mission impossible 5: Rogue nation

Mission impossible rogue nation

4 out of 5 stars (4 / 5)

Azi un film cu terminația 5, Star Wars – Rogue one, pardon, X-Men 5 Rogue cut, of, m-au zăpăcit atâtea filme cu Rogue, sper că acum o nimeresc, Mission impossible 5 – Rogue nation.

Tom Cruise revine în rolul celebrului spion IMF Ethan Hunt, vânat din nou și pus pe fugă, de data asta într-o misiune și mai imposibilă, fiind forțat să facă 2 lucruri simultan, să scape de încercările tot mai insistente ale CIA de a-l prinde, întrucât agenția IMF a fost desființată pe considerentul că toate reușitele lor au fost bazate pe noroc și că distrugerile și belele diplomatice create nu compensează rezultatele benefice ale acțiunilor întreprinse de agenție și în același timp, se vede nevoit să oprească infama și lugubra organizație fantomă intitulată Syndicate, despre care se pare că nimeni nu știe, dar care lasă în urma numai dezastre și cadavre.

Și ca în toate filmele precedente, începe o cursă nebună contracronometru în care Ethan trebuie să fie mereu cu un pas în fața liderului Sindicatului, un anume Solomon Lane,o mogâldeață de om cu o voce stinsă dar care colcăie de violență și cruzime.

În ajutorul lui Ethan îi sare echipa fidelă formată din Benji, specialistul în tot ce ține de electronice, Luther, meseriașul în hacking și Brandt, băgărețul de serviciu, care stă cu gura pe Ethan mai rău ca o mamă.

Evident că nu se poate fără o femeie fatală, altfel nu ar fi fost un Bond bun, pardon, o Misiune imposibilă bună, of, cum mă ia gura pe dinainte. Aici o avem pe Ilsa numai că eroii habar nu au dacă gagica e cu ei, e împotriva lor sau are sindromul elvețian, e cu toți, dar nu e cu nimeni.

Povestea nu dă pe dinafară de originalitate, nu avem momente de ne lasă cu gura căscată, nu sunt plot-twisturi din alea de nici cu gândul nu le gândeai, antagonistul apare încă din primele secvențe și cam aia e treaba, un film clasic, fără îmbârligături inutile și nerealiste.

Deja nu mai aveți răbdare, vreți să trec la partea suculentă a review-ului.

Ce să zic, acțiunea nu e mare brânză, secvența aia cu avionul din trailer e singura mai acătării, în rest somnolență cât cuprinde.

Aloooo, stați așa, nu plecați, ce dracu, glumeam și eu.

Partea cu avionul e cea mai banală scenă de acțiune din tot filmul, nici măcar nu începe cu adevărat filmul și secvența se termină, practic se desfășoară încă dinainte de a apărea titlul filmului pe ecran.

Vă dați seama ce spectacol vizual vă așteaptă dacă Tom Cruise agățat de un avion în zbor e floare la ureche, cel puțin, mie mi s-a părut plictisitor comparativ cu restul filmului, deși din film aveai impresia că e scena finală, că mai mult de atât nu se poate.

Avem de toate pentru toți, de la secvențe aeriene, duh, tocmai ce am zis de ea, la secvențe subacvatice, de la urmăriri de tot felul, care de care mai spectaculoase până la lupte corp la corp, nu ducem lipsă de nimic.

Culmea e că filmul deși abundă în scene de acțiune, nu pare a fi doldora de ecrane verzi și efecte speciale generate pe calculator, totul pare a fi muncă manuală, făcută bătrânește, în mare parte cu cascadori și peisaje reale, ceea ce conferă filmului un aer de autenticitate, nu simți în nici o clipă că bucata cutărică ar fi rodul unor niscai maeștri în CGI sau că bătălia aia meseriașă e generată de prosteli în fața unor pânze colorate.

Nimic de comentat aici.

Nu am terminat de comentat cu privire la acțiune, comparativ cu alte filme, nu e atât de, cum să zic, violentă cu ochiul, nu sunt explozii peste explozii, de se vede de la o poștă că în realitate așa ceva nu ar fi vreodată posibil.

În schimb, apelează la practic, modul de filmare e imersiv, fără exagerare, urmăririle sunt atât de bine filmate la persoana întâi încât simți că tu ești cel la volan, îți taie răsuflarea, senzația de viteză e atât de realistă încât strângi din buci la fiecare curbă luată cu succes și la fiecare mașină depășită la mustață.

Nu mai zic de scena sub apă, te transpune acolo, tu ești cel care își ține respirația minute întregi, tu ești cel care se sufocă din cauza lipsei oxigenului, ce să mai, tensiune și adrenalină la cote maxime. Doar atât și închei cu partea de acțiune, una dintre cele, dacă nu cea mai bună, urmărire cu motociclete, un Mad Max contemporan.

Dar filmul nu e doar acțiune, povestea este una dacă nu originală, măcar solidă și bine prezentată, te face să fii interesat și de ceea ce se întâmplă între scenele de acțiune. Iată că nu e greu să inserezi și o poveste captivantă în film, pe lângă scene de acțiune demente (se aude Furious?). Repet, nu trebuie să fie originală ca să fie și bună, atât timp cât are elemente clasice bine executate, nu are cum să nu te atragă.

Ehe, încă nu e gata, nu am zis de comedie, se râde bine de tot, deși inițial nu ai zice că un asemenea film se pretează la comedie, dar Simon Pegg, cel care îl joacă pe Benji e la datorie cu momentele de relaxare.

Actorii sunt binecunoscuți, dar hai să îi înșir pe principalii, Tom Cruise e cap de listă, omul e sărit de pe fix, la 50 de ani încă îi mai arde de cascadorii care sfidează moartea, dar jos pălăria pentru el, indiferent de film, se implică, trup și suflet. De Simon Pegg am zis, echipa e completată de Jeremy Renner și Ving Rhames (cel din urmă singurul în afară de Cruise care a apărut în toate filmele seriei). Nimic spectaculos, oamenii își fac treaba. Însă avem și o nou-venită care fură atenția, Rebecca Ferguson, cea care o joacă pe Ilsa, agentul dublu, triplu, cvadruplu, că abia la final îți dai seama ce e cu ea. Nu știu de unde au scos-o producătorii, până acum a jucat în nimic interesant dar gagică rupe tot ce prinde, e pe meserie tipa, până și Cruise are mari belele în a o îmblânzi.

Regia îi aparține unui alt nou-venit, Chris McQuarrie, un scenarist excelent devenit regizor (a scris printre altele Valkyrie, Jack Reacher, Edge of tomorrow, culmea, toate cu Tom Cruise), inclusiv filmul de față, deci o relație extrem de bună între cei doi. Am mai zis de modul de filmare, fluent, cursiv, când cadre largi să cuprindă toată frumusețea peisajului sau a acțiunii trepidante, când cadre strânse, care te aruncă în mijlocul acțiunii frenetice, te face parte componente a haosului nebun, tranziția e perfectă. Sentimentul e de aristocrație, de eleganță, de clasic, acțiunea se contopește cu opera, tensiunea e la cote maxime, îți taie răsuflarea.

Trebuie să zic și ceva de rău, Tom Cruise nu se poate să nu aibă o scenă în care să nu alerge de mama focului, băieții răi au aceeași țintă execrabilă, deja am obosit spunând asta, măcar de s-ar fi creat niște scuze credibile gen pereți sau alte obstacole interpuse între trăgători și țintă, dar nu, ăștia ratează când trag în linie dreaptă cu ținta la câțiva metri distanță și perpendicular pe deasupra. Și finalul lasă oarecum de dorit, deși este ironic, te face un pic să zâmbești pe principul ce ție nu-ți place, altuia nu-i face, dar per ansamblu, mă așteptam la ceva mai grandios. Eh, nu le pot avea chiar pe toate.

Cu ușurință și mare plăcere îi dau nota 8, o merită cu vârf și îndesat, e o briză de aer proaspăt acest film ceva mai înfipt cu picioarele în pământ, fără super, mega, giga eroi cu tot felul de puteri cosmice sau magice.

Trailer

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Link review

Facebook Comments

About admin

Check Also

Freaks

Freaks, și aici mă refer la filmul german din 2020, nu la cel american din …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *