Monster hunter

Monster hunter este un film al cărui titlu deja cam spune tot ce trebuie să știți despre el, mai ales că este adaptat după un joc video.

Cel mai prăpădit dintre regizorii numiți Anderson de la Hollywood, adică Paul WS, și-a luat nevasta de-o aripă, pe Milla Jovovich (Hellboy, Paradise Hills), a vrăjit câteva studiouri de pe tot globul, din Canada (Impact Pictures), din Germania (Constantin Film), din China (Tencent Pictures) și din Japonia (Capcom și Toho), astea i-au dat circa 60 de milioane de dolari și uite așa a luat naștere Monster hunter.

Milla interpretează ce știe ea mai bine, un personaj bad-ass, acum în militărie, care se află într-o misiune undeva prin Afganistan dacă este să mă iau după coordonatele prezentate la început. Alături de niște soldați pe care îi are sub sânul protector, Milla nimerește în mijlocul unei furtuni nenorocite de nisip care duce întreaga gașcă de soldați pe un alt tărâm în care domnesc creaturi imense cu foame mare care se ascund în nisip și așteaptă să le pice câte-o fleică umană-n gâtlej.

Și de aici începe povestea mai subțire ca o foiță de aur pentru că tot ce urmează este o luptă de supraviețuire cu oamenii pe post de hrană pentru monștrii care își fac de cap.

Hai că nu este niciun mister când scriu că Monster hunter este un film prost, singurul film regizat de domnul Paul W.S. Anderson care nu-i un rateu complet mi se pare a fi Event horizon. În rest, de la Mortal Kombat (prost, dar distractiv) până la Resident evil: The final chapter, toate filmele sale sunt sub medie.

Monster hunter nu se abate de la formula clasică în care povestea nu contează, ci doar acțiunea. Nu vă recomand să încercați să învățați numele personajelor care nu-s jucate de Milla pentru că pierdeți timpul, oricum crapă toți imediat și pe felie rămâne Milla cu personajul lui Tony Jaa (SPL: A time for consequences, Triple threat).

Practic ăștia doi duc greul „actoriei‟ în film, ei se luptă în mare parte cu creaturile CGI din Monster hunter. Jur că nici nu înțeleg de ce un asemenea film a avut nevoie de regizor pentru că 90% din film este CGI, s-au ocupat de el băieții cu „Photoshopul‟ de la efecte speciale. Cât despre dialoguri? Hai să fim serioși, personajele jucate de Milla și Tony sunt din lumi diferite, vorbesc limbi diferite, așa că și o maimuță cu creierul la borcan putea regiza scene în care se comunică folosindu-se mâinile.

La fel ca sinceritatea în politicieni și banii-n vistieria statului, logica lipsește cu desăvârșire în film. Este atât de ridicol Monster hunter când vine vorba de coerență, încât devine rizibil.

Haida-de, Milla (că nici n-am reținut cum o cheamă în film) suferă ceva vătămări corporale aproape incompatibile cu viața, dar imediat își revine ca prin magie și dă de pământ cu Tony. Adică acum câteva minute abia mai respira, era deshidratată ca dracu și mergea șontâc-șontâc, ca imediat să reziste eroic și să riposteze loviturilor de maestru ale lui Tony fucking Jaa? Mai repede cred în existența unui univers paralel plin de monștri decât că o muiere aproape moartă, de 50 de kilograme cu machiaj cu tot, poate să bată un expert în arte marțiale.

Și ăsta este doar un mic exemplu, de la decizii cretine ale personajelor care văd că o duzină de grenade nu rănesc monstrul, dar ei continuă să tragă în el cu gloanțe, până la ipostaze în care eroul ar trebui să fie plin de mizerie și scârboșenii, dar este curat ca lacrima, să nu cumva să se murdărească nevasta, totul este repetent la materia logică.

M-a mai băgat în boală și cu niște flashback-uri ale unor scene pe care le văzusem cu 5 minute înainte pentru că n-aveau cu ce să umple timpul.

Deci în ceea ce privește fondul, Monster hunter dă mare chix, așa cum era de așteptat.

Am zis că dacă fond n-are, măcar formă mișto să fie, să am parte parte de acțiune flamboiantă, să rânjesc ca neghiobul când văd lupte fictive între oameni și creaturi titanice.

Din nefericire, noaptea domnește în film, face cumva regizorul să umple ecranul fie de praf, fie de nisip, fie de întuneric, astfel încât să nu ne prindem că acțiunea are un miliard de tăieturi pe secundă și nici să nu observăm că mare parte din timp creaturile arată destul de nasol.

Grosul bugetului a fost concentrat pe scena finală care, recunosc, este foarte distractivă și salvează filmul de la o catastrofă totală, dar este prea puțin, prea târziu.

Da, avem acțiune cam non-stop în care oamenii se luptă cu 3 tipuri de creaturi, dar este multă beznă și prea puțină violență pentru a compensa idioțenia scenariului. Știu că nu creierul este punctul forte al unor asemenea producții, dar parcă aș vrea un pic mai mult efort depus în această zonă, că nu pot să trec cu vederea chiar cele mai aberante secvențe incoerente.

Hai că m-am întins la prea multe cuvinte, mai multe decât merită acest film, care se ridică la nivelul așteptărilor, adică la parter, maxim etajul 1, din punct de vedere al scriiturii, dar care își spală un pic din păcate cu acțiunea furibundă din final, dar nu mai mult de 4 dune de nisip.

Și parcă văd că o să toarne nenea ăsta vreo 4-5 filme Monster hunter că finalul este lăsat în coadă de pește ca pentru o continuare.

PS. Nu știu de unde ghemul mă-sii a răsărit moda asta cu pisici umane, că deja este al treilea film, după Cats și Wonder Woman 1984, în care am parte de așa ceva. Toate, apropo, filme proaste.

2 out of 5 stars (2 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Archenemy

Archenemy este un film independent, făcut pe austeritate, dar care pornește de la o premisă …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *