Mortal engines

Mortal engines

Mortal engines este un film pe care l-am așteptat cu interes datorită premisei destul de interesante, deși nu face parte din genul meu preferat de filme, acele adaptări YA (young adult) după romane destinate celor care calcă pe linia subțire dintre adolescență și maturitate.

Povestea este plasată într-un viitor destul de îndepărtat, pe un Pământ apocaliptic, deșertic, sterp, distrus în urma unui război cuantic nimicitor care a transformat suprafața planetei într-o groapă uriașă de gunoi. Ca atare, supraviețuitorii au fost nevoiți să se adapteze și s-au refugiat în niște orașe mecanice motorizate, care mai mici, care gigant, orașe aflate într-o continuă mișcare în căutare de resurse care să le asigure perpetua supraviețuire.

Londra este orașul suprem, un gigant incomensurabil care calcă totul în picioare și cucerește orice oraș mititel ce îi iese în cale, subtilizându-i neceremonios resursele și transformându-i locuitorii în sclavi.

Sună cunoscută treaba? Da, Mortal engines poate fi percepută și ca o alegorie nu prea subtilă referitoare la invazia Imperiului Britanic.

Într-unul din aceste mici orășele capturate de Londra o găsim pe eroina noastră, Hester Shaw, o adolescentă cu un trecut întunecat și tragic, strâns legat de Valentine, cel care este la cârma orașului Londra. Îmi este frică să pomenesc că fata are cicatrici atât spirituale, cât și fizice, că se trezește vreunul să mă cenzureze.

Cei doi nu se iubesc deloc, ba din contră, se întrec în încercări de expediere pe pajiștile verzi eterne dintr-un tărâm mai bun decât Pământul și asta aflăm foarte repede, încă din primele secvențe ale filmului.

Ajutată de niște acoliți, tânăra Hester va depune toate eforturile pentru a-l împiedica pe Valentine să-și ducă la bun sfârșit un plan malefic, că nah, asta coace un personaj negativ, doar nu m-aș fi așteptat să conceapă un plan pentru pacea mondială.

La bază, când vine vorba de ciorba primordială în care clocotește toată intriga, Mortal engines este o poveste simplistă, elementară, cu veșnica luptă dintre bine și rău, cu aceeași poveste de dragoste născută din caractere contrare, nimic nou sub soare aici. Să nu vă așteptați la cine știe ce originalitate când vine vorba de fundamentul poveștii.

Însă universul imaginat în care are loc toată acțiunea este unul de îți stă mintea loc. Și aici se vede că s-a implicat și Peter Jackson (mai este cazul să vă reamintesc ce filme are în CV?)

Mortal engines este absolut epic din punct de vedere vizual.

Lumea post-apocaliptică din viitor, cu orașele umblătoare gigant realizate într-un stil retro, cu tehnologie veche chiar și pentru noi, cu dispozitivele zburătoare ce par a fi concepute de Leonardo da Vinci, cu anumite personaje, OK, rectific, un anumit personaj (nu spun despre cine este vorba) care trezește un amalgam  de sentimente în spectator, totul creează o senzație de enormitate și filmul te face să te simți mai mic ca o muscă în tot acest univers.

Acțiunea este grandioasă, deși se rezumă în mare parte la secvențe de luptă între orașe, lăsând cam de izbeliște luptele corp la corp (și alea care sunt, sunt filmate cam aiurea, cu mult shaky-cam și fără vreo secvență mai lungă de 1-2 secunde).

Dar când vine vorba de confruntări motorizate, ține-te bine muică, mai ales pe un ecran IMAX, vei rămâne cu răsuflarea tăiată. Ce să mai tura-vura, în afară de vreo câteva faze scurte în care a fost evident ecranul verde, totul arată magnific în Mortal engines.

Mai am câteva elemente pozitive de înșirat și apoi trec și la păduchi, că are și din ăștia.

Filmul este și dramatic, dar într-un mod neconvențional, m-a luat complet prin surprindere din acest punct de vedere, pentru că emoțiile sunt generate când nu mă așteptam și, mai ales, de la cine nu mă așteptam nici într-o mie de ani. Un mare bravo pentru film.

Cât despre comedie, Mortal engines nu prea are comedie în el (sau nu prea multă bună, depinde cum o percepeți) și nu știu dacă o să aibă efect pentru toți, dar, cu mâna pe inimă, spun că la începutul filmului am avut parte de cea mai tare poantă din ultimii ani. Am izbucnit involuntar în râs, fără să îmi dau seama.

Și acum vin darurile, dar nu din cele bune, deși universul imaginat este inventiv, nu poți să nu ai o senzație de deja vu, Mortal engines aduce izbitor de mult cu alte filme (pare o combinație de Mad Max cu alte pelicule pe care nu le voi enumera, unii putându-le considera spoilere).

În afară de un plot twist, totul a fost extrem de previzibil, nimic surprinzător, personajele nu au fost dezvoltate mai deloc, relația dintre Hester și Tom (pupăcioșii filmului) evoluează în salturi prea mari, personajul negativ este unul generic și atât, are o motivație banală, lumea nu este explicată prea pe îndelete, se folosește prea mult de flash-back-uri și povești spuse de personaje pentru a explica succint câte una-alta, am rămas cu multe nebuloase după vizionarea filmului.

Pentru fiecare element original, Mortal engines îmi băga sub nas alte 2 clișee. Are noroc că este o feerie vizuală spectaculoasă care m-a făcut să mai bag sub preșul virtual câteva fire de praf din scenariu, dar putea fi un film de top 10 dacă era acordată aceeași atenție minuțioasă și fondului, nu numai formei.

Cu toate astea, scot de la naftalină o notă mare, de 7, că doar e decembrie și trebuie să fim generoși.

 

(3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Santa & Cie

Santa & Cie

Încep să curgă filmele tematice și m-am trezit la Santa & Cie, un film francez …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *