Outbreak

Am zis că termin cu filmele virusate cu titlu format dintr-un cuvânt, dar am fost convins să atac și Outbreak, tăticul mai recentelor Pandemic, Contagion, Flu și Virus.

Ca să vezi mare surpriză, în RD Congo (eronat identificat în film ca Zair), nah, dacă nu e Asia, atunci e Africa, răsare ca prin minune un virus drăguț, foarte atașat de oameni, atât de drăgăstos cu ei că nu-i lasă prea mult pe tărâmul ludic, ci îi transportă într-un alt plan, cel al anti-existenței, pe românește, le face de petrecanie într-un timp foarte scurt.

Armata americană se bagă-n seamă, rezolvă rapid treaba și revenim în prezent (mă rog, filmul a apărut în 1995, deci în prezentul lor) unde dăm peste o mică dramă familială pentru că Sam (Dustin Hoffman – Midnight cowboy, Tootsie) este lăsat cu ochii-n poze de către Robby (Rene Russo – Nightcrawler, Velvet buzzsaw, Endgame), ambii mari scule într-ale virusologiei.

Doar că frecușurile generate de despărțire sunt lăsate deoparte când amicul buclucaș din RD Congo face o vizită fără viză după 30 de ani vecinilor îndepărtați din Statele Unite ale Americii și începe să provoace decese de parcă ar avea o normă de îndeplinit ca în timpul cincinalului, rata lui de mortalitate fiind de 100%.

Nu mai stau la maimuțăreli prezentând ce se va petrece în film, că poate sunteți sătui de aceeași premisă.

Deși Outbreak a împlinit un sfert de deceniu, reușește să rămână relevant pentru că subiectul atacat de film va fi în permanență unul de actualitate, indiferent de ce nume va avea următorul virus ucigaș, umanitatea se va afla mereu pe marginea prăpastiei microscopice.

Însă Outbreak este mult mai diferit față de celelalte patru filme deja prezentate în această călătorie prin colecția contagioasă pentru că accentul cade pe un alt element care este și mai înfiorător decât odrasla adulterină rezultată în urma unui gangbang între Ebola, Marburg, Nipah și ciuma bubonică.

Și aici mă refer la natura umană, pentru că dincolo de zbaterile ce par inutile întru identificarea gazdei și obținerea mult doritului antidot, planează alte acțiuni sinistre care vor trezi groaza în tine și te vei simți de parcă 1000 de râme slinoase îți acoperă trupul.

Poate mai sunt oameni care nu au urmărit filmul, așa că mă abțin de la alte comentarii.

Outbreak reușește o combinație destul de reușită între drama medicală cu prezentarea pe îndelete a rezultatului muncii la care se înhamă virusul Mobata și acțiunea spectaculoasă cu accente militare la care personajele recurg pentru a pune mâna pe gazda care poartă virusul ca pe-un fetus genocidal în pântece.

Filmul, regizat de Wolfgang Petersen (Das boot, Air Force One, The perfect storm), are parte de un scenariu care te menține non-stop conectat la perfuzia tensiunii și abia te lasă să tragi pe nas câte-o respirație răzleață, moment în care-ți bagă câte-o glumă mai subtilă.

Acțiunea este la cote înalte, se bazează în special pe tehnică militară și urmăriri terestre și, mai ales, aeriene, și să dea dracului de nu au făcut o treabă bună de tot pentru că secvențele sunt realiste, pe vremea aia nu puteau genera elicoptere CGI bătând din degete, așa că senzația este una adevărată, simți că ești lângă personaje când sunt fugărite prin aer și tremură carnea pe tine când auzi sunetul vâjâind al elicelor.

Singurele bâlbe din punct de vedere al efectelor speciale apar pe la anumite bubuieli și niscai fum fals, dar am trecut ușor peste asta când am văzut efectele practice folosite la prezentarea cu lux de amănunte a ceea ce poate face virusul Mobata. Bleah, și o scriu în sensul bun, deși eram obișnuit din Pandemic cu sângele evacuând trupul uman firav pe la gene, aici exagerarea este dusă mai departe și virusul are și alte surprize nedorite pentru spectatori.

Actoria este de nota 10, la fel ca în Contagion, și aici avem o pleiadă de vedete, nume chiar mai sonore, de la cei doi menționați mai sus până la Kevin Spacey (Moon, Horrible bosses 2, Baby driver) de la eternul Morgan Freeman (The Shawshank redemption, Lucy, London has fallen, Angel has fallen, Now you see me 2)  la Donald Sutherland (The hunger games – Mockingjay Part 1 și The hunger games – Mockingjay Part 2, Ad Astra), de la tânărul Patrick Dempsey la și mai tânărul Cuba Gooding Jr.

De deranjat la Outbreak a fost propagandă lăudăroasă și mincinoasă că vai, ia uite ce repede reacționează Statele Unite ale Americii la o asemenea epidemie și cât de eficienți suntem noi, americanii, și cum facem praf virusul de nici nu apucă să-i crească tuleie la tulpină, și alte asemenea fluturări de orgolii care acum, în 2020, devin mai mult decât ridicole când, pe timpul pandemiei de coronavirus, SUA este de departe cea mai afectată națiune de acest virus, deși nu este deloc cea mai populată și se presupune că este cea mai avansată națiune din lume.

Bine, sunt și nelipsitele asincronisme și evidentele erori flagrante, unele chiar impardonabile, decât să greșești numele unei țări pentru că nu te informezi cum trebuie, mai bine inventezi una, însă dincolo de asta, Outbreak strălucește prin drama emoțională, deși cam previzibilă, cuplată cu o acțiune demnă de alt gen de filme, avem presărate și câteva dileme morale de încins masa rotundă de discuții, totul învelit într-un ambalaj care nu dezamăgește și astfel Outbreak încasează de la mine un vindecător 8.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RotteTomatoes

About admin

Check Also

Moonlight

Moonlight

2016 Câștigătorul din acest an, La La Land, pardon, Moonlight a mai adus premii pentru …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *