Overlord

Overlord

Overlord este un film hibrid nerecomandat celor care vor să învețe istorie din filme (puneți mâna pe cărți).

Acțiunea are loc foarte aproape de D-Day și are în prim plan o trupă de soldați americani cu o singură misiune, aceea de a distruge un turn de comunicații plasat în inima teritoriului francez ocupat de naziști, misiune esențială pentru a facilita debarcarea trupelor aliate.

Este clar încă de la început că misiunea nu va fi deloc o plimbare prin parc, ei fiind puțini (și se răresc mai abitir când avionul este doborât de forțele inamice).

Băieții își dau rapid seama că treaba este mai belită ca o banană într-un film porno vegan, dar nu au ce face, ordinu-i ordin și propaganda-i propaganda.

Cu șanse tot mai reduse de reușită, cei rămași se încurajează reciproc și se pun pe treabă și nu trece mult timp până când în scenă apare și personajul feminin obligatori, brav și care se va dovedi un ajutor inestimabil.

Cam asta ar fi prima bucată a hibridizării pentru că ulterior aflăm că naziștii se ocupă nu numai de execuții mișelești, ci și de niște experimente odioase, vrând să scoată pe bandă rulantă niște super soldați aproape imortali. Până la urmă, filmul nu este departe de realitate, știut fiind faptul că nemțălăii s-au cam jucat de-a Frankenstein prin războaie.

Și asta generează niște abominații umane care le vor da de furcă băieților buni, de parcă nu erau suficiente problemele pe care deja le aveau eroii noștri.

Este simplu de imaginat în ce se transformă filmul din momentul în care pe marele ecran se prezintă la datorie rezultatele experimentării nepuse la punct de doctorul nebun nazist care ne face cu ochiul prin film.

Astfel, Overlord este o combinație distractivă între un film de război (dar nu din acela serios, de povestit nepoților) și unul horror cu, nici nu știu cum să denumesc rezultatele experimentelor, hai să le zic zombie pe steroizi generați de un ser a la Captain America, dar un ser defect, nepus la punct.

Povestea este una cinstită, nu are nicio ambiție de preamărire, scenariul știe ce vrea și merge în acea direcție într-o linie dreaptă. Și asta nu este deloc un lucru rău.

Personajele sunt aproape unidimensionale, trase prin matrița clasică cu care ne-a obișnuit acest tip de filme de război, nu este cazul să vă așteptați la interpretări actoricești fenomenale sau la momente de act artistic care să vă înalțe spiritul aproape de a da mâna cu Nirvana.

Nici pe departe, Overlord generează o senzație de Wolfenstein (cine își mai aduce aminte de jocul ăsta?) și al cărui scop este de a nivela armate de naziști vii tăntălăi și de a măcelări hoarde de naziști nemorți demenți și injectați cu furie.

Acțiunea este diversă și satisfăcătoare tocmai datorită acestei combinații oarecum inedite pentru perioada în care ne aflăm, că nu am mai primit recent astfel de filme.

Avem lupte crâncene între cele două tabere opuse prin sate în ruine, păduri înfricoșătoare și buncăre claustrofobice.

Avem confruntări brutale între băieții buni și monștrii ieșiți din laboratoarele naziste, experimente ratate care sunt instabile și atacă orbește orice prind în cale, având o forță incredibilă, rezistență ieșită din comun și nici nu strică faptul că arată oribil. Nu mă înțelegeți greșit, nu ca realizare tehnică mă refer când spun oribil, ci la înfățișare, arată ca niște operații estetice eșuate, generatoare de coșmaruri.

Și la fel ca un joc video, nu lipsește boss-ul de final.

Nu este cazul să mai scriu că datorită ratingului R avem parte de-o explozie de violență aruncată direct în față, fără menajamente pentru spectatorul care va fi supus unei avalanșe de scene brutale specifice războiului.

Pentru bugetul său, Overlord arată foarte bine, secvența inițială este una nemaipomenită prin tensiune, nerv și execuție. Nici restul filmului nu se lasă mai prejos, după cum spuneam, creaturile scuipate de laboratoarele naziste sunt groaznice și vor lăsa urme adânci de teroare în mințile celor mai fragili pe partea cu inimioara.

Overlord este un film al dracului de distractiv și nimic mai mult. Nu este o capodoperă, dar livrează tone de adrenalină și senzații tari, taman bine pentru o oază de relaxare și evadare din cotidianul tot mai dement în care ne aflăm.

O să-l trag un pic de urechi pentru că aș fi vrut să se concentreze mai mult pe partea de horror, care nu este pe atât de prezentă pe cât mi-aș fi dorit, dar am și înțeles limitele generate de buget. Nu va fi un succes imens și producătorii, printre care și JJ Abrams, nu au vrut să riște prea mulți bani.

Dintre actori nu am remarcați, nu sunt nume de top, poate doar Wyatt Russell, progenitura lui Kurt Russell și Goldie Hawn. În rest, nume destul de necunoscute, luate pe bani puțini.

Cine vrea să evadeze pentru 90 de minute de realitate, se poate delecta cu un film violent, sângeros, simplu ca fir narativ și fără multe pretenții pentru creier, dar satisfăcător, cât să îi dau un 7, a realizat ce a avut de gând.

 

(3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Halloween

Halloween

A venit Halloween în vizită, nu, nu sărbătoarea, ci filmul cu unul dintre cei mai …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *