Pandora

Pandora

Pandora este un film sud-coreean și deși este considerat a fi un disaster-movie, este mai mult o dramă umană.

Într-un oraș prăfuit, uitat de lume, lipsit de orice oportunitate de dezvoltare, bărbații au o singură șansă de angajare pentru că în apropiere de orășel se află o centrală nucleară și din tată-n fiu, acela este singurul loc de muncă, le place sau nu, altă posibilitate nu au.

Prezenta acelei centrale nucleare, deși le asigură traiul, a omorât tot cheful de viață, mai ales că aproape fiecare familie poartă pecetea unei tragedii petrecută în acea centrală.

Facem cunoștință cu personajul nostru principal, Jae, care urăște centrala din  toată ființa, mai ales că i-a răpit atât tatăl, cât și fratele. Din păcate, deși îi este scârbă de centrală, nu are ce face și lucrează acolo.

Și cum lenea și lăcomia umană sunt la fel peste tot, centrala nu a mai fost modernizată de mult pentru că ar fi mult de lucru și ar mânca miliarde de dolari, ea se află într-o stare destul de avansată de degradare și nimănui nu prea îi pasă de asta, deși un accident ar putea declanșa o tragedie națională și nu numai.

Amu` e clar că se va întâmpla ceva nasol, centrala face parțial poc și se declanșează haosul chiar la nivel internațional, existând riscul unei catastrofe inimaginabile.

Și cum-necum, soarta orășelului, și chiar a întregii națiuni, cade în mâinile lui Jae (dar nu numai), care deși fără tragere de inimă la început, se implică trup și suflet în această acțiune, fiind conștient că dacă pericolul nu este eliminat, milioane de oameni (inclusiv toată familia lui) vor pieri în chinuri groaznice.

Dacă vă așteptați de la Pandora să fie un disaster-movie tipic american în care sunt explozii la fiecare adiere de vânt și un super erou care să rezolve de unul singur situația, atunci ați greșit filmul.

Pandora nu se concentrează deloc pe vizualul acela bombastic, care să ne spele ochii, ba chiar secvențele alea cu care suntem obișnuiți (distrugeri de orașe, clădiri dărâmându-se ca popicele și alte asemenea giumbușlucuri vizuale) lipsesc aproape cu desăvârșire.

Filmul nu beneficiază de un buget exorbitant, dacă vă spun că a fost de sub jumătate de milion de dolari, nu mă credeți. Așa că atenția se concentrează pe latura umană și o face excelent.

Înainte de producerea nenorocirii ai timp berechet să petreci cu personajele principale pentru a te atașa de ele, pentru a le înțelege gândurile, temerile, visurile pe care le au, așa că atunci când este deschisă cutia Pandorei, deja ești trup și suflet alături de Jae, care nu este tocmai prototipul eroului cu care suntem învățați.

Ce impresionează la film este că pare atât de real, parcă asistam la o întâmplare adevărată, în care locul dezastrului este îngrădit de văzul lumii, în care oficialii guvernamentali încearcă să mușamalizeze întreaga întâmplare, luând decizii care să le protejeze portofelul cu riscul vieților a zeci de milioane de oameni.

Pandora arată cât de haină și superficială este specia umană (cea mai mare parte) atunci când cei care au drept scop protejarea semenilor nu fac altceva decât să-și acopere fundul și oamenii obișnuiți sunt cei care preiau frâiele, sacrificându-se pentru familie și pentru niște necunoscuți.

Filmul demonstrează cât de slabi pregătiți suntem în cazul unor astfel de incidente nedorite, mă uitam la film și mă gândeam cu groază ce am face într-o astfel de situație reală? Probabil vom muri ca oile în țarc, neștiind pe unde este ieșirea.

Și oare vom cunoaște din timp gravitatea unei asemenea catastrofe sau vom fi intoxicați cu informații false și adevărul va ieși la iveală când deja este prea târziu?

Pe lângă această latură politică pe care filmul pune destul de mult accentul, și pe bună dreptate, trăgând un semnal de alarmă care trebuie luat în seamă, Pandora ne provoacă lacrimi cu nemiluita pentru că oamenii mor pe capete și ne oferă destule momente emoționante, nici nu este de mirare, de regulă filmele sud-coreene știu cum să ne atingă la coarda sensibilă, rareori având momente de happy-end.

Povestea nu are nimic special, este previzibilă, știi ce se va întâmpla la final, dar este atât de bine prezentată încât te ține în tensiune tot timpul și te transpune în mijlocul evenimentelor de parcă îți vine să cauți repede o mască să te protejezi, inutil de altfel, de radiațiile ucigătoare.

Pandora este un film surprinzător de bun, chiar dacă este mânjit de clișee și de niște efecte speciale șubrede, dar reușește să impresioneze prin latura umană, drama și emoțiile pe care le generează fiind suficiente pentru un 8.

 

(4 / 5)

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Povestea unui pierde-vara

Povestea unui pierde-vară

Ura, în sfârșit mai pun ochii pe un film românesc, acum, toamna, filmul numindu-se Povestea …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *