Peppermint

Peppermint

Peppermint se vrea o nouă clonă de John Wick, dar cu un (alt) personaj feminin în rol principal.

Jennifer Garner (o știți din serialul Alias și din, bleah, filmul Elektra) este Riley, o mămică obișnuită, care are în grijă o fetiță, Carly, și un soț cu o slujbă cam amărâtă, care este ademenit de marafeți să participe la un jaf asupra unui traficant de droguri mare sculă-n prefectură.

Dar soțiorul se răzgândește, băgându-și mințile în cap, ajungând la concluzia că nu merită să își riște libertatea și familia pentru un pumn de bani.

Din păcate, este prea târziu pentru el deoarece taica Garcia miroase șmecheria și pune capac jafului încă din fașă. Cum nu este la zi cu știrile cele mai proaspete, nu află că soțul lui Riley a renunțat la lovitură, așa că pune o echipă de huidume să-i vină de hac.

Nu este greu de închipuit ce urmează, Chris și Carly cad victime nevinovate, Riley scapă și Peppermint devine un film de răzbunare.

Filmul petrece foarte mult timp înainte de a ne aduce la partea suculentă a poveștii, lucru care m-a călcat pe nervi.

Începe cu Riley în acțiune, apoi o dă în niște flashback-uri foarte lungi care nu au efectul dramatic scontat, pentru că deja știam ce urma să se întâmple, moartea celor doi fiind chiar intriga pe care se bazează Peppermint.

Deci de ce să insiști atât de mult pe ceva care oricum își pierde din start farmecul pentru că fazele dramatice sunt trântite neceremonios în trailer? Țipam la ecran să îi omoare mai repede pe cei doi pentru a trece la scandalul promis.

Mă rog, încurcate sunt căile celor care se ocupă de promovarea unor filme.

După moartea celor dragi și după ce sistemul judiciar infect și corupt își bate joc de ea, dându-le drumul, cu surle și trâmbițe, ucigașilor și pe ea aruncând-o într-un spital de țăcăniți, Riley reușește să se evacueze în drumul spre Sapoca și dispare ca măgarii-n ceață (a se citi asasinii lui Dragnea).

Timp ce 5 ani nu se întâmplă nimic interesant, asta până când Riley revine pe tărâm american înarmată până-n dinți, gata să-și facă singură dreptate.

Ca film de acțiune de mâna a doua, Peppermint nu dezamăgește (prea mult), are tot ce îi trebuie unei astfel de producții.

Avem parte de confruntări armate duse între Riley și cartelul de droguri format numai din cretini incapabili să nimerească un tanc de la doi pași, o explozie pe ici, pe colo, să iasă la socoteală, niscai violență, dar nu prea multă pe cât i-ar fi permis ratingul R, și evidentul conflict final între Riley și omul rău.

Când se pune pe scandal Peppermint este oarecum distractiv, acțiunea (deși puțină) este destul de fluentă, nu te dor ochii de la diverse scuturări de camere sau editări inutile, vezi destul de clar ce se întâmplă pe ecran.

Chiar dacă nu pe dinafară de originalitate, este cât de cât satisfăcător pentru un revenge movie, adică nu este un gunoi, povestea este extrem de simplă și este scoasă la înaintare doar pentru a-i da un motiv lui Jennifer Garner să intre din nou în papucii unei eroine, rol care i se potrivește perfect.

Dar, ca orice astfel film de acțiune, păcat că scenariul este unul total neverosimil, dacă în John Wick măcar înghițeam gălușca pe nerăsuflate că John Wick este atât de bun la ucis pentru că asta a făcut toată viața, în schimb, îmi este imposibil să pun botul la vrăjeala de doi lei că Riley, umblând 5 ani hai hui prin lume, devine un asasin profesionist care trage perfect cu orice armă, devine expertă în luptele corp la corp, capătă aptitudini excepționale de detectiv și se transformă dintr-o mamă obișnuită într-o criminală cu sânge rece. Oricât de dramatică este situația prin care trece, este greu de crezut că poate suferi o transformare atât de drastică.

Jennifer Garner este bad-ass în film, te face să-i simți furia și setea de răzbunare împotriva unor nenorociți indescriptibili și banali, care nu ies cu nimic din tiparul nemernicului dispensabil, fără personalitate, aruncat în film drept carne de tun pentru personajul principal.

Răufăcătorul principal nici nu pot spune că este cel care a comandat uciderea familiei lui Riley, ci sistemul judiciar mânjit cu ceva bani și care oricum este beteag, dă rateuri (ba involuntar, ba forțat) care te poate împinge la astfel de gesturi.

Nu pot spune că Peppermint este un film bun, nici pe departe, ci are mai mult aura unui film lansat direct pe DVD, care-ți stinge pofta de acțiune simplă, la obiect, fără dantelării inutile, fără dram de realitate, cu un scenariu destul (și sunt mărinimos) de slab în ceea ce privește trăsăturile personajului principal care pare inuman, chiar dacă până ajunge la acțiune ai de suferit niscai plictiseală.

Nu va intra nicidecum în galeria filmelor recente de acțiune memorabile dar pentru vreo oră jumătate de căscat gura la ecran merge vizionat Peppermint.

Dacă era scenariul ceva mai competent, poate m-aș fi căutat în portofelul gândirii de ceva mai mult de 5, dar atât pot să dau acum.

(2,5 / 5)

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Mile 22

Mile 22

Mile 22 este o nouă colaborare între regizorul Peter Berg și actorul Mark Wahlberg (jur …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *