Pixels

Pixels

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Despre ce e vorba în Pixels? Pornește în 1982 cu campionatul mondial de jocuri din alea vechi, de tip arcade, cei mai tineri habar nu au despre ce e vorba, dar cei de-o vârstă cu mine își amintesc de Pac Man, Tetris sau Donkey Kong, of, ce vremuri!. Imagini de la acel campionat au fost introduse într-o capsulă și trimisă în spațiu ca metodă de comunicare cu alte civilizații.

Facem cunoștință cu câțiva copii pricepuți într-ale arcăduitului, Brenner, cel mai priceput dintre toți, grăsunul Cooper, ciudățelul Ludlow și arogantul Eddie care reușește să îl învingă în finală pe Brenner.

Sărim peste câteva decenii și aflăm, fără cine știe ce surpriză că Brenner e un ratat, Ludlow a rămas un ciudat și Eddie înfundă pârnaia. Însă surpriza cea mai mare e că grăsanul Cooper este președintele Statelor Unite, Dumnezeu știe prin ce vrăjitorie pentru că la prima vedere pare cel mai nepotrivit pentru această funcție.

Ce mai tura-vura, după atâția ani, cineva de departe a interceptat acele imagini și le-au interpretat ca o declarație de război, astfel încât trimit în schimb armate de personaje din jocurile video ca să se lupte cu pământenii.

Evident că nimeni nu prea are habar ce să facă, doar cvartetul cu care am făcut cunoștință la început înțeleg care-i treaba cu amenințarea asta și se pregătesc de luptă. În schemă apare și doamna colonel van Patten care le pune la dispoziție niscai arme utile în această luptă. Și începe bătălia pentru salvarea Terrei.

Cu mâna pe inimă pot spune că filmul m-a luat prin surprindere. Ținând cont de actorii principali, în speță Adam Sandler și Kevin James, care sunt autorii a destule filme căcăcioase în ultimii ani, mă așteptam la o porcărie cruntă de 25 de cenți. Ei bine, deși pe de o parte a fost ceea ce mă așteptam, pe de altă parte, filmul a fost destul de amuzant ca pentru o duminică ploioasă.

În primul rând este inovativ, idee originală, mă rog, filmul este inspirat după scurtmetrajul cu același nume al unui francez.

Trecând peste neverosimilul obișnuit, nah, extratereștri atacând cu jocuri video, asta treacă-meargă, mai poți înghite cu suspense of disbelief, dar mai ales cum că un semianalfabet lipsit de orice diplomație  ar putea ajunge vreodată președintele USA (hm, sau totuși nu e atât de nerealist ținând cont de Bush jr?), filmul este distractiv mai ales pe partea de vizual.

Personajele arată chiar ca în jocurile video, pătrățoase, lipsite de rezoluția HD din zilele noastre, distrugerile se rezumă la a transforma totul în mici cuburi pixelate, imaginea este vie, plină de culori care de care mai vibrante, CGI-ul se îmbină foarte bine cu mediul real, nu simți acea demarcație ca în alte filme unde se văd clar diferențe între cele 2 medii.

Acțiunea este intensă, fiecare luptă este diferită în funcție de specificul jocului aruncat în bătălie așa că nu te plictisești și chiar ești prins în acest război absurd.

Din păcate, filmul dă rateu taman pe bucata principală, comedia, în afară de câteva poante amuzante care nu-i aparțin lui Adam Sandler, în rest, totul e sec, clișeic, nimic nou, se încadrează pe linia umorului cu care Sandler ne-a obișnuit în ultimii ani.

Pe lângă cei doi pe care i-am pomenit, Sandler (care-l joacă pe ratatul Brenner, instalator de echipamente electronice) și Kevin James care este Cooper președintele, în scenă apare și Josh Gad, ciudatul Ludlow și echipa e întregită de Peter Dinklage în rolul pârnăiașului Eddie, da, ăla mic din Game of thrones.

Tanti van Patten e jucată de Michelle Monaghan, pe acolo mai apare și un Sean Bean, ca spoiler, nu moare, așa că puteți sta liniștiți.

Dintre toți, taman Sandler îmi pare că joacă tare prost, pare obosit, sictirit, aruncă replicile în silă, e într-o permanentă stare de somnolență. Majoritatea poantelor care-și ating ținta vin din partea lui Eddie. E drept, pe alocuri e amuzantă și sporovăiala prietenoasă dintre Brenner și Cooper sau ciondăneala cu iz amoros dintre Brenner și van Patten dar nu exagerează prin comic.

Regia e asigurată de Chris Columbus, cunoscut pentru Home Alone, Mrs. Doubtfire și vreo 2 Harry Potter, deci omul se pricepe atât la comedie, cât și la aventură. Dacă pe a doua a nimerit-o din plin, cu comedia mai slăbuț pentru că nici nu a avut vreun scenariu din cale afară de reușit.

Nu am zis totul despre film, am mai păstrat câteva secrete să le descoperiți, în special câteva apariții surprinzătoare ale unor persoane publice la care nu v-ați fi așteptat.

Per total un film de nota 5, drăguț, de destindere, cu destulă acțiune, potrivit tuturor vârstelor, în special copiilor, deși e ceva forfotă, violența adevărată lipsește cu desăvârșire, nu vezi pic de sânge, cu lacune pe partea comică, dar și cu niscai mesaje moraliste ceva gen: nu te agita dacă nu te încadrezi în tiparul stabilit de lume ca fiind normal, nu toți trebuie să fim la fel, diferit nu înseamnă rău, orice îți pui în minte poți reuși, chestii care din păcate doar în filme devin adevăruri, în realitate, cazurile sunt extrem de rare.

Trailer

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Link review

Facebook Comments

About admin

Check Also

Hitman: Agent Jun

Hitman: Agent Jun sau Hiteumaen s-a coțopenit pe-o cracă în câmpul meu vizual și n-am …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *