Poltergeist (1982)

Poltergeist, ăla de-o seamă cu mine în care și-a băgat coada scenaristică și Steven Spielberg, este un film semi-horror în care de bază sunt niscai fantome neastâmpărate care n-au de treabă prin ograda lor de dincolo și bagă sperieții în ăștia de încă trebuie să o ardă reflex cu inspiră-expiră.

Să nu râdeți când citiți numele, familia în casa căreia suntem invitați se numește Freeling și este una normală, un soț cu o carieră imobiliară de succes, o soție expertă în stat acasă și o droaie de copii de diverse vârste, de la adolescenta cu diverse preocupări interzise minorilor până la puștiulică mare fan Star Wars și fetița cea mică, păpușa casei, care nu este prea bine educată, pentru că răspunde tuturor străinilor, chiar și ălora de se află în TV.

Poltergeist pornește mai încet ca un Trabant pe timp de iarnă, o bună bucată din începutul filmului este monotonă, cu prezentarea activităților triviale la care se dau freelingiștii din film, cu hărmălaia corespunzătoare unei familii cu 3 copchii.

Monotonia este spartă când aia mică, tare curioasă din fire, se priponește în fața TV-ului și se miră la MIRA (cei post-decembriști cred că n-au idee despre ce vorbesc), ba chiar începe să-i și răspundă. Ce noroc pe ea că acțiunea are loc în anii `80, că acum nu avea de unde să ia MIRĂ, că este program non stop la tembeli(z)tor.

Norocul nostru este că o entitate șugubeață se bagă-n vorbă cu asta mică și pornește tărăboiul în Poltergeist, ca apoi restul familiei să pornească în căutarea mezinei.

Nu mi s-a părut cine știe înfricoșător filmul, oarecum normal după zeci de filme care de care mai scârboase și violente văzute de-a lungul anilor.

Deși Steven Spielberg este considerat creierul din spatele producției, de la scenariu până la editare, Poltergeist nu prea excelează la vreun capitol, fiind un film care a îmbătrânit urât de tot. Efectele speciale sunt ridicole, deși a avut un buget identic cu E.T.-ul aceluiași Steven Spielberg lansat în aceeași perioadă, dar arată nasol de tot acum.

La naiba, are o tornadă care este întrecută în calitate vizuală și realism de cea din The wizard of Oz, film din 1939, nu din 1982.

În cea mai mare parte a filmului amenințarea spiritelor diabolice este reprezentată de lumină multă și lucruri zburătoare, evident însoțite de nelipsitele puseuri de decibeli.

Nu are nimic imprevizibil, camera de filmat se asigură că spulberă orice surpriză insistând prea mult pe unele cadre, semn că elementele pe care le vedem vor avea un rol important de jucat mai târziu și ghici ce? chiar așa și este. Nu lasă loc de suspans trei sferturi din film în care doar se urlă la văzduh și tremură perdelele în timp ce scaunele se plimbă fără restricții prin casă.

Actul final este cel care, în opinia mea, salvează filmul de la mediocritate și îl duce în zona decenței, acolo se produce declicul și ecranul este penetrat de creaturi efemere odioase numai bune de băgat soacra în comă. Eh, aici Poltergeist accelerează un pic pulsul cu ceva scene mai urâcioase, dar nu într-atât încât să-ți vină să te cauți de vreun scutec.

Ce diferență de mentalitate între generații, Poltergeist a avut un rating PG, adică unul dintre cele mai lejere ratinguri, deși unele imagini sunt destul de grele și pentru un PG13 de azi. Și prin imagini grele mă refer la personaje acoperite cu gem de căpșuni și piersici, dar nu numai.

Personajele sunt cam tâmpe și m-au enervat pe alocuri, pana mea, casa se zguduie din temelii, fantomele îți fac cu mâna de la geam și tu, tuta vieții, caști gura a neam prost și te tot întrebi ce se întâmplă în loc să te tirezi dracului de acolo?

Și m-a mai exasperat handjob-ul pe care Steven Spielberg i l-a făcut lui George Lucas, am înțeles că se au ca frații, dar nenică, era filmul ăsta plin de referințe către Star Wars, unde aruncai un ochi ba era un tricou cu Chewbacca, ba o păpușă Yoda, ba un poster de film, ba o figurină cu Darth Vader. Cred că dacă am fi căutat în noptiera tatălui, găseam și niscai poze cu Leia. Nu mai aveau loc fantomele de atâtea easter egg-uri cu trimiteri la Star Wars. Am înțeles ideea, get a room.

Poltergeist nu mai este deloc filmul terifiant pe care mi-l aminteam, cred că l-am văzut la o vârstă nepotrivită și mi-a lăsat o impresie mai puternică pentru că eram fraged în cutia craniană, dar măcar are un mesaj de reținut: căscatul la TV dăunează vieții.

Per ansamblu nu este un film rău, dar nici vreo capodoperă, nu mă lasă mâzga de pe tastatură să apăs altceva în afară de 7 pentru acest Poltergeist.

Și mai sunt 2 continuări, dar nu știu dacă am răbdarea necesară pentru a le urmări, dacă ăsta nu m-a impresionat, următoarele nici atât nu cred că-mi vor genera vreo reacție mai efervescentă.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Sinister 2

Nu se poate film horror recent fără sequel, așa că Sinister 2, profitând de calitatea …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *