Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Possessor este un film din ăsta de nișă, din categoria bizareriilor, apărut în 2020 și regizat de Brandon Cronenberg. Dacă vă sună cunoscut numele, da, este băiatul lui tata, că aparent este la modă ca fiul să ia meseria lui tac-su, că deh, talentul cică se transmite prin ADN. Sau este vorba doar de nepotism marca Hollywood.
Ideea din spatele filmului este interesantă și are ceva rămășițe preluate din alte producții, dar să nu mai spuneți la nimeni, țineți pentru voi.
Așadar, Tasya (Andrea Riseborough – The grudge, Mandy) este un asasin bengos care elimină ținte pe bandă rulantă și ale cărei servicii sunt foarte căutate pentru că-și face treaba foarte bine. Doar că ea stă întinsă pe un pat când comite crimele.
Ce zici băi acolo? Ce bălmăjești?
Aici intervine șmecheria din Possessor pentru că Tanya este angajata unei companii ce deține o tehnologie care-ți mută temporar conștiința în bostanul altcuiva și prin intermediul acelei persoane Tanya își duce la bun sfârșit contractul criminal.
În ciuda succeselor repurtate de Tanya, această tehnică își pune amprenta asupra psihicului ei tot mai slăbit și mai bulversat de călătoriile ilicite prin amintirile altor persoane.
Nu vreau să scriu mai mult de atât pentru că nu este greu să vă imaginați singuri ce urmează să se petreacă în film.
Possessor este un fel de Inception combinat cu Upgrade, doar că făcut cu mijloace tehnice rudimentare din cauza unui buget atât de redus încât au apelat la niște trucuri ieftine pentru a induce anumite stări de confuzie.
Premisa este captivantă, cu un uriaș potențial, doar că ea iese la iveală abia după 60 de minute. Rar am văzut un film care să treacă la subiect atât de greu. Din păcate pentru Possessor, doar ideea este de el pentru că execuția este execrabilă dincolo de orice imaginație.
Parcă dinadins vrea să devină incoerent printr-un amalgam de imagini blurate, încețoșate, greu de descifrat, haotice, psihedelice care nu doar că te bagă-n boală, dar nici nu reușesc să-și îndeplinească menirea, aceea de a prezenta tumultul cerebral prin care trece Tasya.
Un scenariu competent ar fi comprimat o oră de lăbăreală uscată în 15-20 minute de handjob livrat de o specialistă care-ți asigura o finalizare fericită și rapidă.
Mă uitam la nimic, iarăși nimic, apoi niște imagini inutile, când și când monotonia incomprehensibilă era spartă de câteva secvențe brutale, tipice lui Cronenberg, cu grozăvii corporale scârboase, dar și cu scene aproape, de fapt ce zic eu aproape, de-a dreptul pornografice.
Ah, și finalul este unul memorabil, chiar dacă lipsit de sens.
Am intrat pe RottenTomatoes, de curios să văd părerea specialiștilor, că pe a mojicului de mine deja o știam. Să mă bată mama cu nuiaua peste bucile ude, după aproape 180 de recenzii are 93% și o notă de 7,8.
Pentru ce domne, pentru ce?
OK, atacă niște teme care sperie o societate modernă deja scufundată în tot felul de anxietăți, precum supravegherea cibernetică de care nu scăpăm nici când tragem apa (Gates și cipul său), avem și o doză zdravănă de pierdere a propriei identități ușor maleabile după cum cade bine unor anumite interese, dar toate astea-s livrate într-un pachet neapetisant.
Sunt scene șocante doar de dragul de a fi șocante și scene porno în caz că nu mai merge parola lui tati la cine știe ce site interzis, dar cam atât.
Da, era să uit, efectele speciale sunt extrem de reușite, dovadă că măcar din acest punct de vedere așchia nu sare departe de topor, Brandon se pricepe la celebrul „body horror‟ scabros care l-a făcut celebru pe tac-su (The fly).
Dar în rest Possessor este repetent la celelalte capitole, de la povestea dezlânată la vizualul inducător de atacuri epileptice, o demonstrație că degeaba ai o idee excelentă dacă nu te duce bibilica să o și transpui cum trebuie pe ecran într-o formă inteligibilă.
Nu-i cea mai mare catastrofă să zic că ar concura pentru vreun premiu viermănos, dar îl pedepsesc grav pentru că are o scenă, ei bine, de ținut minte, dar nu în sensul bun, așa că îl lovesc din plin cu 3 cioburi ascuțite. O fi și pentru că am urmărit varianta Uncut, poate există una mai cuminte, dar vă revine sarcina să o căutați dacă vreți să vă uitați la ea.
(1,5 / 5)
Trailer:
