Prisoners of the Ghostland

Prisoners of the Ghostland este al treilea film în care Nicolas Cage joacă în 2021, ăsta n-a auzit de pandemie, filme multe să fie, mi-a ieșit rima fără să vreau.

Eu am crezut că Mandy este un film țicnit, dar după ce l-am văzut pe ăsta mi se pare unul normal comparativ cu Prisoners of the Ghostland.

Hero (Nicolas Cage – Con Air), ce să ne complicăm cu nume, este un criminal jefuitor de bănci capturat în urma unei lovituri eșuate din cauza partenerului cam sensibil la bomboane care-și descarcă prematur încărcătura împrăștiat într-un puradel nevinovat.

Dar Hero a călcat cu toți bocancii în compoziția primordială a politicienilor și are mare noroc, primește o șansă de salvare de la o moarte cruntă. Pentru asta trebuie să îndeplinească o misiune pentru marele baștan alb, Guvernatorul (Bill Moseley), anume să-i aducă acasă nepoata dispărută în văzduhul impregnat cu miasme de cocalari demenți. Și nu oricum, ci să fie nevătămată în toate orificiile, că altfel îi crapă imediat nucile carnale.

Cum toată treaba este și contracronometru, Hero n-are altă variantă decât să se arunce în mijlocul pustietății pentru a o recupera pe Bernice (Sofia Boutella – Atomic blonde), sperând că o va găsi întreagă și nu pe bucăți.

După un început relativ normal, cu toți piticii trași pe dreapta la odihnă, Prisoners of the Ghostland se transformă rapid într-o bizarerie descreierată cum numai Cage putea să aleagă.

De la o curvăsăraie medievală japoneză la ceva ce arată ca o Londra apocaliptică până la un Vest Sălbatic plin de francezi, filmul creează un univers fistichiu, diliu și debordând de imaginație abstractă în care parcă nemernicii din Mad Max au câștigat și au transformat totul într-un deșert violent și straniu.

Parcă îmi și imaginam cum conceptul de ciudat se puse pe canapea să se uite la film și până el a exclamat: Oi fi eu definiția straniului, dar filmul ăsta este tare pidosnic.

Desigur că Prisoners of the Ghostland este o alegorie, nu trebuie să fii geniu de Mensa să pricepi ce reprezintă cu adevărat această misiune pentru că metafora este prea mult prea transparentă, dar și prezentată într-un mod foarte obtuz. Înțelegi ce vrea să transmită filmul, dar în același timp ce crucești de modalitatea absurdă pe care o alege pentru realizarea dezideratului.

Cred că putem conchide fără echivoc că Nicolas Cage și-a pierdut toate mărgelele, filmul de față fiind de-a dreptul aiuritor pentru că ia o premisă destul de simplă, un om într-o misiune, dar o plasează pe un fundal halucinant care te frapează printr-un vizual prea atmosferic, prea de cult sinucigaș, de parcă scenaristul tocmai a sosit dintr-o călătorie de un an prin Amsterdam, călătorie plină de iarbă cu fumuri ce i-a defectat branșamentul neuronal.

Prisoners of the Ghostland deversează baliverne nucleare pe metru pătrat și te ține într-o belită prelungită plină de simbolistică de bodegă.

Nu se întâmplă nimic interesant cu adevărat, am fost bombardat de multiple scene de orăcăială în cor, ce aduc aminte de piese de teatru vechi, concepte de mult apuse, dar în rest filmul să zic că are o fază care m-a amuzat așa cum trebuie și o alta de acțiune brutală în care Cage se ia la măsurat de bicepși și fluturat de săbii cu câteva hoarde de personaje ce nu-l au la inimă.

Și cam atât, restul este o ciudățenie exacerbată bazată doar pe alegorie halucinogenă care mi-a provocat un sentiment ciudat, un amalgam de sictir divin și belire de ochi pentru că asistam la niște scene desprinse parcă dintr-o pictură de Picasso făcută la beție.

Pot caracteriza filmul prin trei cuvinte: debil, tâmp și ilogic, nici nu pot aprecia substratul subliminal care se vrea fin inteligent pentru că nu-i deloc așa.

Prisoners of the Ghostland are aproape de toate în el, suprarealism, zombies, nuclear, kabuki, samurai, bănci de jefuit, cowboy și gagici goale, dar pare că, totuși, n-are nimic în ceea ce privește substanța, miezul cerebral care să lege totul într-un tot unitar. Dacă iei câteo scenă de 10 secunde din 600 de filme diferite și le îmbini obții un film la fel logic ca ăsta.

Ce este de apreciat la acest film este însă partea tehnică, în special originalitatea decorurilor, imaginația bolnavă când vine vorba de anumite personaje, paleta bogată de culori și întreaga atmosferă de carnaval diabolic cu care ne inundă filmul.

Însă Prisoners of the Ghostland nu m-a prins deloc, chit că Nicușor Cușcă nu-i atât de exagerat în interpretare, pare mai molcom, mai contemplativ, dar n-a avut cu ce să mă îmbuneze, e de Doamne ferește filmul, pe mine mă determină să-i dau doar 4 ciocane să-și spargă nucile.

Nici nu-i de mirare că filmul este de-o ciudățenie exagerată, fiind regizat de Sion Sono, un japonez, și am văzut destule aberații stranii din acea țară să-mi dau seama că este mână de nipon la mijloc.

2 out of 5 stars (2 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The tower

Am vrut neapărat să revăd The tower (Ta-weo) doar din ambiție să îl am și …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *