Raiders of the lost ark

Top AFI 100

Locul 066 – Raiders of the lost ark

După succesul avut cu Star Wars, George Lucas s-a scormonit bine în chica lui cârlionțată și a inventat personajul Indiana Jones dat tot pe mâna lui Harrison Ford.

Astfel a luat naștere o altă figură legendară a cinematografiei, recunoscută în lumea întreagă și după zeci de ani, având drept semnătură emblematică dubla formată din bici și pălărie.

Profesor de arheologie la bază, dar multilateral talentat, Indiana Jones își petrece timpul liber alergând după artefacte, la mare concurență cu alți căutători de relicve istorice și mitologice.

După o scurtă introducere menită să ne arate de ce este în stare sprintenul și îndemânaticul Indiana Jones, ne lovim de intriga filmului, Chivotul celor 10 porunci, un artefact neprețuit pe care Fuhrerul, nenica Hitler, vrea să pună labele, crezând balivernele referitoare la misticele puteri infinite ale Chivotului care i-ar face armata invincibilă.

Cursa este una contra cronometru, ca de altfel toate cursele, și Indiana Jones este depășit numeric pentru că naziștii se trag din turcaleți, sunt câtă frunză, câtă iarbă, iar Indiana este ajutat doar de un bun prieten și, ocazional, de către Marion, cu care are niscai noduri amoroase de descâlcit.

Raiders of the lost ark este un film pur de aventură, cum rar mai vezi în zilele noastre, dar care, îmi pare rău să o spun, a îmbătrânit groaznic din punct de vedere al efectelor speciale.

Pe alocuri arată oribil, mai ales când este folosit ecranul verde și când au loc evenimente ce au necesitat efecte din plin.

Chiar dacă te distrage de la acțiune, nu o să fiu golan și nu o să dau cu bolovani enormi în acest aspect, nu este ca și cum ar fi avut la dispoziție tehnologii revoluționare pe care nu le-au folosit, atât s-a putut la momentul respectiv.

Acum că mi-am luat o piatră imensă de pe piept, trec la partea suculentă a filmului, anume povestea, că până la urmă dacă ai o poveste captivantă mai treci cu vederea și astfel de probleme.

Ce pot spune despre Raiders of the lost ark este aceea că avem parte de un film destul de naiv în sensul pozitiv al cuvântului, inocent chiar, o producție realizată de dragul de a face un film bun, din pasiune, fără agende ascunse, fără propagandă supărătoare, fără mesaje politice sau sociale, pur și simplu este un film neprihănit de alte tâmpenii care ne asaltează în zilele noastre.

Nu este neapărat inovator în domeniu, dar are un farmec aparte, chiar dacă, personal, mă așteptam la ceva mai bombastic, mai flamboiant și mai spectaculos.

Acțiunea nu este atât de incitantă pe cât îmi imaginasem, dar nu neg că m-a satisfăcut. Filmul este foarte energetic, nu se oprește nicio clipă, mereu se întâmplă câte ceva care îți menține atenția trează.

Nu strică nici faptul că variază locațiile, așa cum îi șade bine unui astfel de film, din USA în Nepal și din America de Sud în Egipt, filmul ne plimbă pe aproape toate continentele într-un periplu care va mulțumi și cele mai elevate cerințe.

Dialogul este sprinten și fistichiu, glumele alese pe sprânceană, la unele trebuie să bagi în viteză neuronii, are și ceva dramatism care m-a surprins, nu mai rețineam exact curgerea poveștii, că-s antic și lipsit de ținere de minte, dar la un moment dat chiar îmi spuneam în minte că nu se poate să o lase chiar așa cum a trântit-o.

Cât despre personajul Indiana Jones, ce mai poate fi spus în plus? Au curs oceane de laudă la carisma actorului Harrison Ford care interpretează un vânător de artefacte, șarmant, dar pișicher, dur la exterior, dar altruist până-n limfocite, care nu stă mult la taclale când lucrurile se strică și cu o minte în permanentă căutare de soluții de scăpare chiar și atunci când nu este cazul.

Raiders of the lost ark ne dă câteva scene legendare pe care le știi chiar dacă nu ai văzut filmul, replici memorabile și o coloană sonoră semnată de John Williams, un zeu printre muritori, recognoscibilă și peste 100 de ani.

Desigur, filmul nu este lipsit de probleme, mai ales în departamentul răufăcători, avem parte de aceiași generici naziști, insuficient dezvoltați, care sunt băgați la înaintare doar să aibă Indiana Jones material de testat pumnii și încercat pistoalele.

Mai sunt și ceva scăpări pe partea de logică de genul: Dar stai așa, cum…, că adineauri era…., uneori se vede că decorurile sunt de recuzită, se mai îndoaie câte-un bolovan, mai crapă câte-un carton, așa cum spuneam pe la început, efectele sunt ridicol de slabe uneori, dar filmul este definiția distracției perfecte, oricât de răuvoitor ai fi, nu are cum să nu te binedispună un asemenea film.

Chiar nu mai rețin dacă îl văd pentru prima oară sau l-am văzut când eram în scutece și nu mi-l mai aduc aminte în afara scenelor pe care orice țânc le-ar recunoaște, dar mă înclin cu respect în fața lui, îi îngrop pe vecie un 9 și mă îndrept spre magazinul virtual să fac rost de frații lui într-ale trilogiei, că nu vreau să aud de ăla vitreg, cu frigiderul atomic.

Ptiu, uitam să scriu, regia este semnată de Steven Spielberg și filmul a fost sursa de inspirație a multor producții cu subiect asemănător, resuscitând un gen care era în comă pe atunci și pe care tot seria asta l-a băgat într-o stare vegetativă după partea a patra despre care nu este bine să mai pomenesc.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Rocky

Top AFI 100 Locul 057 – Rocky Atât de mult s-a vorbit și se vorbește …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *