Ralph breaks the Internet

Ralph breaks the Internet

Ralph breaks the Internet este continuarea unei animații care a surprins la momentul apariției sale, în 2012 (Dumnezeule, au trecut deja mai mult de 6 ani?), așa că a urmat și un sequel.

De data asta îndrăgitele noastre personaje, Ralph și Vanellope, dau de o altă problemă, și anume progresul tehnologic venit sub forma Internetului, mult mai atractiv decât un simplu joc arcade.

Colac peste pupăză, jocul în care Vanellope își duce traiul, Sugar Crash, se lovește de o problemă tehnică, i se bulește un volan, și proprietarul decide că mai bine scoate din funcțiune jocul decât să dea o târlă de bani pe un volan care ar costa mai mult decât jocul în sine.

Amenințată cu extincția, Vanellope apelează la bunul său prieten, Ralph, matahala zurlie care nu stă prea mult pe gânduri, ca de obicei, și se prezintă la apel cu surle și trâmbițe, fiind oricând dispus să-și ajute camarazii aflați la ananghie.

Așa că Ralph și Vanellope se îmbarcă într-o misiune importantă pentru existența lor, aventurându-se în enormitatea Internetului pentru a face rost de volanul salvator.

Pe parcursul călătoriei, lor cei doi descoperă un univers infinit aparent distractiv la prima vedere dar care te poate înghiți pe nerăsuflate dacă nu ești atent și cazi în plasa ispitelor felurite care apar la tot pasul sub diverse forme cât mai atractive.

Ralph breaks the Internet este (aproape) tot ce filmul al cărui nume îmi este scârbă să îl tastez, cel mai prost film al deceniului, care a atacat o premisă asemănătoare, nu a reușit să facă, eșuând lamentabil din toate punctele de vedere.

În primul rând, personajele din această animație sunt extrem de lipicioase, te atașezi imediat de ele (asta dacă deja nu le ai la inimă din prima parte) și nu prea contează prin ce năzbâtii trec, pentru că ele sunt în prim-plan.

În al doilea rând, Ralph breaks the Internet este plin de referințe, de easter-eggs, la fel cum a fost Ready player one de anul acesta, dar nu la un nivel atât de avansat.

Veți recunoaște cu ușurință o multitudine de trimiteri către aplicații, platforme social-media, site-uri de comerț electronic, de găzduire videoclipuri, etc, etc, etc.

Într-adevăr, era de așteptat să fie doldora de astfel de reclame ascunse sau pe față, cele mai multe dintre prezențele virtuale sunt de pomană, băgate acolo doar că au dat ceva biștari pentru a ne spama subtil.

Dar referințele cu adevărat amuzante apar în momentul în care Vanellope este expediată în tărâmul Disney (filmul aparținând de Disney).

Ține-te bine nenicule, că nu mai știi pe unde să îți arunci ochii încercând să prinzi cât mai multe ouă de Paște, de la Avengers la Star Wars, de la cei șapte pitici la Stan Lee (da, apare și el, dar trebuie să fiți geană). Și cine o găsește pe Miranda Sings are o bere de la mine.

Iar scena cu prințesele Disney este pură magie. Râdeam ca dobitocul în mijlocul copiilor care habar nu aveau ce tot îndrugau prințesele, dar pentru un adult dialogul căpăta tot mai mult sens.

În al treilea rând, este prezentă și foarte multă auto miștocăreală cu privire la faptul că filmele cu prințese marca Disney sunt identice și regurgitate, ba chiar sunt unele glume subtile, dar nu mai zic nimic.

Cert este că filmul este doldora de poante amuzante și, ce este cel mai important, inteligente, ceea ce rar mai găsești într-un film de animație.

În al patrulea rând, se cade să aduc aminte și de mesajele urgente transmite de Ralph breaks the Internet referitoare la pericolele grave pe care le scoate la înainte Internetul. La suprafață totul arată frumos poleit, dar dacă te afunzi tot mai mult, afli că, de fapt, este plin de ipocrizie, falsitate, spam, pericol și pisicuțe drăgălașe.

Reușește să redea într-un mod ilar felul în care funcționează reclamele enervante, spamul infinit sau ravagiile făcute de viruși.

Plus de asta, transmite și mesaje legate de importanța prieteniei adevărate.

Sunt și elemente negative, chiar dacă este un film pentru copii, m-au deranjat anumite erori logice și de continuitate evidente și nu cred că au fost intenționate (cel puțin nu toate) cu scopul de a genera haz.

Și da, m-au enervat la culme reclamele ambulante care m-au năpădit în momentul în care cei doi pătrund în Internet pentru că mi-au adus aminte de numele necuratului galben de anul trecut și nu am cum să-l iert pe Ralph pentru asta, chiar dacă accentul în film cade pe unele afaceri fictive, gen Buzztube (numele spune totul) sau Knowsmore (un motor de căutare).

Ralph breaks the Internet nu se ridică la nivelul primului film care a fost parcă mai inocent, mai gingaș, mai pueril (în sensul bun), aici mi s-a părut mai agresiv și cu o poveste mai puțin interesantă, dar a fost totuși o distracție pe cinste în cea mai mare parte, cât pentru un 7.

 

(3,5 / 5)

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Your name

Your name

Dacă tot am aflat că Hollywood vrea un remake live action (de ce Doamne, de …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *