Rampage

Rampage

Rampage îl are în prim-plan pe (veșnicul) Dwayne The Rock Johnson în rolul unui primatolog (nu se putea și fără antecedente militare) care-și duce liniștit viața lucrând la o grădină zoologică unde este prieten la toartă cu animalele.

Se remarcă amiciția pe care a dezvoltat-o cu Gică, pardon, George, o gorilă albinoasă, prietenoasă, cu un dezvoltat simț al umorului, bașca știe și limbajul semnelor, ce să mai, prietenul perfect pentru Davis (The Rock) care nu prea are la suflet oamenii.

Însă atmosfera liniștită este spulberată de o corporație lacomă care o arde în experimente ilegale și extrem de periculoase bazate pe manipularea genetică.

Nu durează mult și lucrurile o iau razna, niscai capsule cu mutageni se împrăștie accidental prin preajma animalelor și de aici încolo începe haosul.

De ce?

Pentru că mutagenul transformă animalele în niște bestii în permanentă creștere atât corporală cât și din punct de vedere al comportamentului violent.

Printre victime cade și George care devine tot mai mare și mai incontrolabil spre marea surprindere a lui Davis care este decis să găsească o rezolvare pentru salvarea prietenului său până când nu este prea târziu.

Ar fi fost prea plictisitor ca doar George să se facă uriaș, mai sunt și alte animale duse la mărimi gigantice, așa cum vedem în trailer, avem un lup și un crocodil.

Astfel, Davis, alături de nelipsita prezență feminină atrăgătoare, începe o cursă contra cronometru pentru a găsi un antidot înainte ca armata să bombardeze tot ce prinde în raza vizuală.

Rampage este un film pur și simplu stupid din punct de vedere al premisei și știe asta și îmbrățișează din plin latura asta extrem de ridicolă.

Acum să fim serioși, ce așteptări să ai de la un asemenea film? Dacă intri crezând că vei da de niște cugetări filozofice profunde și un dialog demn de introdus în manualele școlare, atunci îți dau un pont, Rampage nu este Shawshank redemption, este un film tâmp realizat după jocul video cu același nume în care niște animale supradimensionate fac ravagii prin mediul înconjurător în care se află.

Și fix asta ne oferă și filmul Rampage.

Prima parte, deși are destule scene de acțiune palpitantă, nu se compară nici pe departe cu ce ne așteaptă în partea secundă, atunci când se dezlănțuie cu adevărat apocalipsa animalieră.

Pentru a te bucura pe deplin de Rampage trebuie să îți trimiți creierul la o bibliotecă, să iei cea mai mare cutie cu popcorn și, dacă se poate, să-ți pui fundul pe un scaun dintr-o sală IMAX pentru că vei fi martorul unui carnagiu cum rar mai vezi prin filme.

Când se dezlănțuie animalele, ptiu, nimeni și nimic nu le stă în cale (evident, în afară de The Rock, el este imbatabil în orice scenariu l-ai pune).

Hoarde de soldați, puhoi de blindate, avioane de luptă, toate sunt niște jucării în fața acestor monștri de nestăpânit care pornesc o avalanșă colosală de distrugere totală.

Ce m-a frapat este cât de bine arată monștrii, mai ales George, cu greu am reușit să mă conving că nu este real.

De fapt tot filmul arată foarte bine vizual, și ar fi fost culmea să nu arate, din moment ce pe asta se și bazează, pentru că povestea și scenariul sunt foarte subțirele, există doar pentru a împinge acțiunea dintr-un loc în altul.

Dacă pe partea de acţiune nu dezamăgeşte deloc, Rampage dă chix şi cu umorul, sunt câteva încercări de comedie, dar repetiţia unor poante devine repede obositoare, dar şi cu dialogul care este unul atroce pe alocuri.

Stereotipuri obosite, clişee nesfârşite, replici absurde, realism care tinde spre 0 infinit (trecând peste acceptarea premisei, mă refer la invulnerabilitatea personajelor care ar fi trebuit să crape imediat, că doar nu sunt copiii lui Superman făcuţi cu Wonder Woman), Rampage le are pe toate.

Dar doza maximă de adrenalină pe care mi-a injectat-o a fost suficientă încât să nu fiu deranjat (prea tare) de astfel de neajunsuri, până la urmă, de la Rampage am vrut oraşe devastate, explozii la tot pasul, clădiri puse la pământ, maşini făcute acordeoane şi oameni pe post de scobitori şi asta am primit cu vârf şi îndesat.

N-are sens să mă leg de actorie pentru că nu excelează deloc la acest capitol, Rampage fiind cel mult mediocru la acest capitol, să fiu generos.

Să nu uit, a avut şi câteva momente emoţionante, destul de previzibile, dar de efect.

În rest, Rampage este doar un simplu film de relaxare, care nu o să mai fie pe radarul cuiva la câteva zile de la vizionare, dar vorba unui celebru filozof violet: „But this does put a smile on my face” cât pentru un 7.

 

(3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The Meg

The Meg

The Meh, pardon, The Meg, m-am încurcat că erau literele una lângă alta, este un …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *