Reminiscence

Avem o reuniune de familie în Reminiscence, un film thriller-SF ce pare, ca distribuție, o continuare a lui The greatest showman (pff, ce film distractiv) pentru că în roluri principale îi avem pe Hugh Jackman (Logan) și Rebecca Ferguson (Mission: Impossible – Fallout), mai ales că și aici Rebecca glăsuiește melodios și Hugh o soarbe din priviri.

Acțiunea este plasată într-un viitor sumbru în care apele s-au săturat să stea în matca lor și s-au revărsat înghițind o bună parte din planetă. Privind în retrospectivă, această tușă fantezistă este de pomană, nu aduce vreun plus de valoare filmului, cu sau fără acel cataclism, Reminiscence ar fi fost același.

Nick (Hugh Jackman) are o mică afacere futuristă care se ocupă cu retrăirea memoriilor, așa numitele reminiscențe. Cum prezentul lor este mult prea sumbru, oamenii dau bani grei să se scufunde într-un trecut mult mai apetisant. Ba o tăvăleală cu amanta, ba un dans cu iubita, ba un pupic cu bebelușul, ați prins ideea, oamenii evadează în amintiri plăcute.

Fără prea mult preambul, Mae (Rebecca Ferguson) apare valvârtej în viața lui Nick, vrând ceva aparent banal, să-și amintească unde și-a pierdut cheile, se pare că în acel viitor este mai ieftin să apelezi la o procedură din asta sofisticată decât să-ți schimbi yala de la ușă.

În scurt timp, cazul lui Mae se dovedește unul mult mai complicat și Nick se vede nevoit să se transforme într-un detectiv ad-hoc pentru a afla adevărul din spatele lui Mae.

Mă fraților, nu știu cum merg treburile în Hollywood-ul ăsta, se pare că și aici nepotismul este rege, pentru că aparent dacă stai pe lângă o familie de regizori/scenariști, cică se lipește și de tine talentul, sau așa cred unii.

Lisa Joy, căsătorită cu Jonathan Nolan, fratele lui Christopher Nolan, s-a trezit brusc cu ideea implantată-n căpșor că ar fi și ea vreun mare talent în scenaristică și regie. OK, știu că a contribuit la nașterea serialului Westworld, scriind câteva episoade, dar de aici până la a te înhăma la un film de lungmetraj este cale lungă. Se pare că statul pe lângă Christopher Nolan te îmbată cu aburi de talent, că și băiatul cu camera de filmat care a fost alături de Cristi la multe filme, Wally Pfister, s-a dat și el regizor cu Transcendence. Mai țineți minte filmul ăla din 2014? Nu? Ei bine, tocmai de asta a și rămas singurul regizat de Wally. Așa și Lisa Joy, ce-o fi găsit-o cu regizatul? Măi copii, stați în banca voastră, faceți ceea ce vă pricepeți, nu vă mai dați bengoși în domenii străine vouă.

Ideea din Reminiscence este extrem de interesantă și cu potențial imens, dar rămâne la acest nivel, de idee bună pe hârtie, pentru că scenariul este, să fiu elegant, neinspirat și insipid.

Încearcă să combine o atmosferă noir ca în Blade runner cu concepte elevate ca în Inception și seamănă cam prea mult cu Strange days, astfel încât nu are deloc o identitate proprie și se transformă într-un ghiveci plictisitor.

Ce s-o mai scald în ocean, Reminiscence este leneș, fiecare progres în poveste apare nu că ar fi scenariul inteligent sau că fac personajele vreo descoperire epocală, ci se apelează la privitul unor amintiri. Atâta tot, așa aflăm pas cu pas ce se petrece în film. Cum se poticnește firul narativ într-o fundătură, cum, hopa Mitică, găsește scenariul o amintire să se scoată din încurcătură. De unde atâta detectiveală, care dovezi descoperite pe baza unor cercetări minuțioase, de unde deducții barosane slobozite de creiere deștepte? Hai să băgăm o casetă cu Amintirile mă chinuiesc și trecem la nivelul următor.

Ce-mi „place‟ la scenariu este că se crede foarte inteligent, că are impresia că ne aburește, că ne aruncă pe piste greșite, dar uită că împrumută elemente en-gross din alte filme mult mai reușite și nu suntem picați în primul canal septic să nu ne prindem de ceea ce se petrece.

Atmosfera este parte depresivă, parte aduce aminte de filmele cu detectivi din anii `40 precum The maltese falcon, măcar aici a reușit să redea cu succes un viitor distopic deloc fermecător în care societatea este brutal împărțită-n două cum a făcut Moise cu Marea Roșie. Pe de o parte, avem bogătanii care o ard regește pe uscat, pe de altă parte sunt sărăntocii înecați în gunoaie ude care le țin loc și de masă, și de casă.

Adică exact cam cum este și acum în realitate, că nu-i prea subtilă alegoria.

Și povestea se mișcă melc, melc codobelc, fără să aibă incisivitatea unei acțiuni spectaculoase sau măcar gâdilăturile cerebrale generate de un dialog inteligent care te pune pe jar.

Marea bubă a lui Reminiscence este că n-are logică, n-oi fi eu mare expert, dar măcar mă duce capul să-mi dau seama că nu așa funcționează amintirile, iar unele secvențe sunt de-a dreptul ridicole. Amintirile sunt ceva propriu și personal, nu la persoana a treia.

În fine, după scurgerea celor aproape 2 ore, am ajuns la concluzia că Reminiscence este un film îmbârligat dar previzibil, fără sare și piper, cu personaje pentru care n-am nutrit cine știe ce compasiune, nici măcar pentru Nick, iar momentul emoționant (că există unul) nu are deloc efect pentru că se desfășoară pe fundalul unei scene care m-a făcut să strâmb din nas.

Nici nu-i de mirare lipsa unei campanii promoționale extinse pentru acest film, acum mi-am dat seama de ce, pentru că Reminiscence este un film slab de tot, al cărui scenariu se duce la fund mai repede ca Titanicul. Păcat pentru ideea care ar fi trebuit luată în colimator de cineva mai cătrănit în această meserie și de actorii care se screm să scuipe niște replici cu tentă filozofală doar pentru un bețiv după 3 Săniuțe. Să nu-mi spuneți că replici precum: Pentru a ne uita în viitor, trebuie să privim în trecut sau Pentru a stropi cu putere în față trebuie să-mi dau una-n fund. Pe bune? Astea-s replici de scenariu care a primit undă verde?

Reminiscence este ca o Viagra expirată, vrea cu tot dinadinsul să-și facă efectul, dar la final ți-o lasă tot flască, fără șanse de satisfacție, așa că mie nu-mi rămâne altceva de făcut decât să-i inoculez 4 coșmaruri.

Este clar, în acest moment americanii nu se mai pricep să se joace cu acest subiect, de bază sunt sud-coreenii care sunt maeștri cu alde Forgotten și Memoir of a murderer, așa la prima strigare.

2 out of 5 stars (2 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Midnight

PRI 036 – Midnight Am așteptat după subtitrarea lui Midnight de cred că eram în …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *