Resident evil – The final chapter

Resident evil - The final chapter

(1,5 / 5)

Resident evil – The final chapter se vrea a fi, chipurile, ultima adiție a acestei francize bazate, cum altfel, pe jocul cu același nume.

Fiind a șasea parte, evident că pornește cu o comemorare, pardon, prezentare pe scurt a ceea ce s-a întâmplat până în acel moment.

Pe scurt, un virus a fost creat pentru a vindeca una bucată puștoaică drăguță, numai că efectele secundare au fost dintre cele mai nenorocite, transformând întreaga populație în zombalăi lipsiți de creier, mă rog, cam cum este și în realitate, doar că fără machiajul aferent.

Eroina de serviciu este Alice care s-a zbătut în gol timp de 5 pelicule pentru a elimina corporația Umbrella (nu, nu cântecul Rihannei), cea responsabilă cu eliberarea intenționată a virusului.

După îndelungul flashback intrăm în pâine cu Alice care după o bătălie cruntă este momită înapoi, în Racoon City, acolo unde a pornit toată catastrofa, cu promisiunea că de data asta va reuși să își ducă la bun sfârșit planul de răzbunare. Nu mai știu de ce dracului vrea să se răzbune, că nu sunt filmele atât de bune încât să rețin povestea peste ani și ani.

Cert este că Alice pornește spre Racoon City printr-un teritoriu devastat de război, lipsit de aproape orice urmă de altă ființă umană, un habitat populat de monștri care de care mai fioroși, uriași dar ai dracului de ușori la pași, pentru că-ți sar la beregată din neant, de parcă ar fi fantome.

Știți povestea, că nu aduce nimic nou, călătorie din punctul A spre punctul B presărată din când în când cu niscai scene de acțiune și punctată în momentele de pauză de trăncăneală fără sens, de aducere aminte și umplerea golurilor mari cât cele din ozon din scenariu.

Resident evil 6, că nu stau să scriu numele întreg, este un film prost, ce s-o mai dau la Monitorul Oficial la miezul nopții, ideea de bază nu este deloc rea, dar execuția lasă extrem de mult de dorit.

Asta atât din cauza regizorului, care nu prea se pricepe la treaba asta, dar și a bugetului mai ușurel la pungă.

La ce mă refer? Este clar că la o asemenea premisă interesează în primul rând acțiunea, că nu vreau găsirea sensului în viață și momentul nașterii universului, ci cafteală fără sens.

Ei bine, deși pe hârtie scenele de acțiune probabil arătau foarte bine, cele două elemente perturbatoare (regizorul și bugetul) au transformat totul într-un moloz vizual neinteligibil.

Nu cred că am văzut în tot filmul în timpul scenelor de acțiune secvențe fluide, neîntrerupte, de mai mult de 4-5 secunde, editarea este una dintre cele mai proaste pe care le-am văzut, dacă ești mai sensibil cu ochiul riști să o dai în epilepsie. În timpul caftelii camera se mută de la un cadru la altul cu o viteză atât de mare și într-un stil atât de tremurând încât ajungi să nu mai distingi nimic și să înfuleci Nurofenul ca pe Tic-Tac. Sau poate e făcut special așa pentru că cică atenția milenarilor este foarte scurtă și nu se pot concentra mai mult de 4-5 secunde.

Ce e drept, coregrafia luptelor, din ce am putut distinge, nu era deloc rea, dar regizorul a ales să ne bombardeze cu imagini desperecheate, probabil a filmat fiecare secvență cu o mie de camere și din 2 în 2 secunde sărea de la o cameră la alta.

La fel, designul monștrilor este înfiorător, pocitaniile arată într-un mare fel, din păcate nu ai ocazia să te întâlnești prea des cu ele fie pentru că majoritatea acțiunii se desfășoară pe întuneric, fie pentru că trecerile rapide de la un cadru la altul te fac să nu pricepi mai nimic.

Nu mă pun acum să despic și povestea, că este atât de deșirată încât ar trece prin ițele ei bolovani rupți din Everest, nu ține cont de povestea înșirată în celelalte filme, logica a fost eradicată prima de către virusul T, iar timpul se supune altor legi în acel univers, o să vedeți spre final la ce mă refer.

Singura modalitate prin care a reușit să injecteze ceva adrenalină spectatorilor a fost gălăgia. Cum faimoasele jump-scares erau anunțate cu trenul de Botoșani, pentru a ne speria cât de cât, filmul ne spărgea timpanele cu bubuieli ritmice care ne săltau din scaune.

Ce să mai, o ciorbă reîncălzită pe care o îngurgitezi în silă în speranța că mâine vei primi altă mâncare, cam așa s-a simțit Resident „ultimul capitol” evil.

Povestea chiar devine interesantă spre final, cu ceva învârteli surprinzătoare, chiar dacă lipsite de orice dram de logică, păcat de regizorul incapabil care a insistat cu această franciză doar pentru a-i da nevestei ceva de muncă.

Filmul chiar avea ceva potențial dacă încăpea pe mâinile cuiva cu adevărat capabil dar așa este doar o lungă înșiruire de zgomote puternice, explozii irelevante și miliarde de cut-scenes care îți fac terci creierii.

Nu pot să îi dau mai mult de un 3, nu mă așteptam la mare brânză, știam stilul acestei serii dar parcă prea pare preparat la repezeală, fără atenție mare la detalii, cu o tentă evidentă de falsitate, voiam doar să văd niște acțiune antrenantă și scandal de proporții, atât. Se pare că și așa am avut așteptări prea mari de la film.

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Peppermint

Peppermint

Peppermint se vrea o nouă clonă de John Wick, dar cu un (alt) personaj feminin …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *