Rocketman

La Rocketman se potrivește motto-ul Mai bine mai târziu decât niciodată. Am ratat din motive obiective filmul la cinema, așa că am ajuns să îl văd cu mare întârziere.

Filmul nu este cu și despre astronauți, deși stelele se amestecă prin poveste, ci este o semibiografie a inegalabilului sir Elton John.

De ce zic semibiografie?

Una la mână, nu prezintă toată cariera lui, ci doar o bucată tumultoasă care se oprește într-un anume punct. Și doi la mână, este mai mult o fantezie decât realitate.

De intrigă ce pot să zic? Probabil toată lumea a auzit de Elton John, fie că este fan, fie că nu este, și îi cunoaște melodiile de căpătâi, intrate pentru totdeauna în Hall of Fame-ul muzicii.

De mic copil a dovedit înclinație spre muzică, mai ales pe compoziție, doar cu versurile nu se descurca deloc.

Odată ce-l cunoaște pe Bernie, textier, cariera lui Elton John, un pseudonim, numele lui adevărat fiind Reginald Kenneth Dwigh, explodează și își ia zborul.

Nu sunt deloc familiarizat cu povestea de viață a lui Elton John, nici vreun mare fan nu sunt, în afară de melodiile care l-au făcut celebru nu prea m-am intersectat cu creațiile lui, mai ales că mă enerva la culme excentricitatea de care dădea dovadă, una de clovn imatur, și care umbrea actul artistic (cam cum face Lady Gaga acum). Muzica este tot ce contează, restul este doar o perdea de fum de show de două parale. Ca o antiteză, poftim la Celine Dion, zeci de ani de carieră fără fanfaronadă, o carieră serioasă în care pe prim plan au fost cântecele. Cât timp ai talent cu carul, ce rost își au prostiile astea excentrice pe scenă?

Dar divaghez, să revin la Rocketman. Inevitabil apar comparațiile cu Bohemian rhapsody și pe bună dreptate.

La bază sunt filme identice, urmează aceiași traiectorie, a artistului talentat dar care este nevoit să tragă din greu pentru a atinge celebritatea și odată ajuns acolo anturajul se umple de prieteni de carton, falși, de tip sugativă, dornici de distracții gratis și cecuri grase. Apoi urmează partea sumbră, înecată în alcool, medicamente și droguri, prezentă în ambele filme. Bașca ambii protagoniști sunt homosexuali, deci este prezentă și drama singurătății, a ascunderii orientării sexuale de gura lumii.

Asemănările se opresc aici, pentru că Rocketman nu este tragic precum Bohemian rhapsody, din câte știți, Elton John încă trăiește, spre deosebire de Freddie Mercury.

Plus de asta, Rocketman alege o abordare diferită, nu este o dramă biografică normală, ci un musical în care numerele cântăcioase sunt inserate aproape ca într-un film de la Bollywood.

Plus că filmul colcăie de secvențe imaginare, fanteziste, fie ca o alegere a regizorului de a prezenta o lume suprarealistă, fie ca halucinațiile lui Elton John al cărui creier se îneacă într-un cocktail de droguri și băutură.

În rest, Rocketman atinge punctele obișnuite ale unei astfel de biografii, că mai toate vedetele ce au avut parte de ecranizări ale vieții lor au urmat aceeași traiectorie, zbatere în necunoscut, urcuș pe culmile celebrității, apogeu și apoi prăbușire spectaculoasă însoțită de diverse scandaluri (sexuale, familiale, penale sau frauduloase).

M-a luat prin surprindere, nu mă așteptam la această abordare, nu pot spune că mi-a displăcut, ci că a fost ceva diferit.

În opinia mea nu se ridică nici pe departe la nivelul lui Bohemian rhapsody care este mult mai dramatic și are secvențe memorabile, dar Rocketman este un film bun, cu muzică excelentă, deși am rămas puțin dezamăgit nefiind prezente favoritele mele pe care le-am tot așteptat până s-a terminat filmul.

Cei care aspiră la notorietate și bogăție ar putea trage niște învățăminte din Rocketman, faima înseamnă moartea vieții private, iar luxul extravagant, bombastic, este inutil pentru că nu poate umple golul lăsat în inimă de lipsa iubirii autentice. Plus că prietenia adevărată nu ține cont de averi.

Taron Egerton face un rol de senzație, trecând de la scene de demență curată generată de aburirea creierului la momente de dramă intensă, care te aduc aproape de lacrimi și în care îi simți singurătatea monumentală care-i acaparează întreaga ființă, de la numere muzicale în care-și varsă sufletul în cântece (are o voce decentă) la episoade de tandrețe în care tânjește după o simplă atingere umană.

Regia este semnată de Dexter Fletcher, care a mai lucrat cu Taron Egerton la Eddie the eagle, un film de senzație, aproape de sufletul meu. Rocketman nu este la fel de bun sau, cel puțin, emoționant ca prima colaborare dintre cei doi, dar este un film suficient de bun încât să-i dau 8.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

The art of racing in the rain

Vin cu efect întârziat cu recenzia la The art of racing in the rain pentru …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *