Rocky

Top AFI 100

Locul 057 – Rocky

Atât de mult s-a vorbit și se vorbește chiar și acum despre Rocky încât eram convins că am văzut filmul. Ei bine, spre marea mea umilință, urmărindu-l acum, mi-am dat seama că nu l-am văzut.

Pentru cei mai tineri care nu știu încă nimic despre Rocky, ei bine, este Creed-ul anilor 1970, cu un anonim la acea vreme, Sylvester Stallone, aflat la primul lui rol mare, ce-l joacă pe Rocky Balboa, un boxer ratat, ce a avut talent, dar nu și dedicație totală pentru a-și cultiva abilitățile și a transcende lumea mizeră în care-și duce traiul banal.

Astfel, anii trec cu viteză pe lângă Rocky care se mulțumește să-și burdușească fața prin te miri ce dughene infecte, cu câte-un meci de două parale, cu adversari răsuflați, doar pentru a mai înhăța câțiva dolărei necesari supraviețuirii.

Pe lângă asta, mai este și în slujba unui coate-goale ce se vrea mafiot, pe post de recuperator, dar Rocky are un suflet prea mare pentru a fi potrivit pentru o asemenea meserie infectă.

Deși boxer și, implicit, o fiară brută, cum crede lumea despre asemenea personaje, Rocky este o ființă sensibilă care încearcă să aducă o rază de speranță într-un cartier muribund, în care nu este nimic de făcut decât să aștepți moartea sau impozitul, depinde care vine mai repede.

Probabil știți ce urmează pentru Rocky, marea șansă îi bate la ușă pentru că Apollo Creed (Carl Weathers), campionul lumii, adulat de toată lumea, are un spectacol de performat, dar nu are o paiață care să intre în ring cu el pentru a-l face să arate bine, așa că îl alege pe Rocky doar pentru că-i place numele acestuia de scenă, Italian Stallion.

Și restul este istorie.

Cei care nu au văzut filmul și vor să urmărească unul cu box, ei bine, mare dezamăgire, Rocky, deși se învârte în lumea boxului, nu este, primordial, deloc despre box.

Rocky este un film eminamente despre drama omului de rând, care este aruncat de soartă ca pe-un gunoi doar pentru că nu face parte din elită și care, deși pare frânt la prima vedere, continuă să lupte cu încăpățânare pentru a răzbate într-o lume dură, unde nimic nu este gratis. Ulterior, continuările s-au transformat în spectacole (care mai reușite, care mai de prost gust) în care accentul a picat pe luptele în ring.

Boxul nu durează mai mult de 15-20 de minute în cele 2 ore de film, dar nu asta contează, ci mesajul transmis de film prin Rocky care este prototipul omului de rând, apăsat de greutăți, trăind la limita supraviețuirii, dar care găsește oaze de speranță în lucruri mici, precum o țestoasă sau inventând glume pentru a impresiona o fată.

Știu că mulți vor râde, dar Sylvester Stallone, în ciuda impedimentului de vorbire, nu este deloc un actor rău, așa cum o demonstrează aici, dar și cele două nominalizări la Oscar pentru actorie (chiar dacă pentru interpretarea aceluiași personaj).

În Rocky joacă un personaj ce nu pare a avea vreo șansă de reușită, dar care nu se lasă doborât, care are o inocență chiar copilăroasă prin modul în care înțelege să facă față greutăților și care, ca orice om sărăntoc, când primește clipa efemeră la o nesperată faimă, o ia la modul cel mai serios.

Apollo Creed, în schimb, reprezentantul păturii de sus, a elitei, este la polul opus, ia cam în derâdere meciul și, implicit, pe Rocky, iar filmul, acum, capătă alte conotații pentru că nu sunt sigur că, atunci când a scris scenariul, Stallone s-a dus cu gândul la o alegorie care să descrie împărțirea societății din punct de vedere financiar.

Toată actoria din Rocky este excelentă, filmul având nu mai puțin de 4 nominalizați în acel an la Oscaruri pentru actorie, și toate au venit din tabăra lui Rocky, nimic din cea a lui Apollo Creed.

Rocky este un film inspirațional și, deși prezintă o lume tristă, jilavă, rece, murdară chiar, personajul principal îți insuflă un sentiment de putere sufletească, te face să ai mai multă încredere în tine, că poți realiza ceea ce îți propui, exact ca Rocky care, prin montajele cu antrenamente, se schimbă dintr-un boxer ce gâfâie și abia aleargă într-o mașinărie de luptă, dar doar prin muncă multă și grea.

Coloana sonoră este și ea de excepție, uitasem cât de mult îmi place și cât de recognoscibilă a devenit de-a lungul timpului tema muzicală principală a filmului.

Din păcate, că vine și marea problemă a filmului, altfel îi dădeam nota maximă, Rocky dezamăgește chiar prin scenele de box, nu că ar fi lipsite de adrenalină sau tensiune, ci prin modul execrabil în care sunt editate. Loviturile sunt mai false ca declarațiile de presă ale vedetelor și ca promisiunile politicienilor în prag de campanie, se vede clar că actorii lovesc aerul și nimic mai mult, și chestia asta m-a iritat destul de mult. Următoarele filme au rezolvat problema asta, dar în Rocky este una care mă scoate din atmosferă și devine chiar ridicol să vezi ditamai oamenii prăvălindu-se dintr-o adiere de aer.

De aceea îi dau lui Rocky doar un 9.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

The deer hunter

Top AFI 100 Locul 053 – The deer hunter După locul 54 ocupat de M.A.S.H. …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *