Să nu ucizi

Să nu ucizi

Să nu ucizi (titlu cu evidente trimiteri biblice) este cea mai plăcută surpriză, pot spune chiar din cei mai recenți ani, la care am fost martor pentru că nu aveam nici cea mai mică idee despre premisa filmului, informațiile mele despre film erau egale cu numărul politicienilor cinstiți (definiția supremă a oxymoronului), adică 0. Era doar un film de umplutură, care să-mi facă legătură între alte 2 producții la cinema.

O să vă spicui câteva elemente din poveste și o să vă dați seama că sună foarte cunoscut subiectul, filmul fiind inspirat din fapte reale.

Cristian este un tânăr medic chirurg, devotat trup și suflet meseriei sale, care iese în evidență prin faptul că nu are lăcat la gură și spune lucrurilor pe nume, fapt ce îl bagă încă de la început în belele cu șeful lui direct ca urmare a unei altercații fizico-verbale cu asistenta-șefa.

Însă asta devine cea mai mică problemă a lui în momentul în care un pacient, un copil, ca urmare a unei intervenții relativ banale, îi moare. Și nu din cauza operației, ci a infecțiilor căpătate în spital.

Infecții în spital? Dar cum se poate așa ceva? Că doar este spital și acolo totul trebuie să fie dezinfectat și curățenie lună.

După cum sigur ați început să puneți cap la cap informațiile, este vorba despre biocidele folosite în spitale pentru dezinfectare, povestea fiind o adaptare a celebrului caz Hexi Pharma care a făcut vâlvă acum câțiva ani.

Convins că aceste biocide sunt de vină pentru infecțiile din spital, Cristian încearcă să predea problema superiorilor săi, crezând, în naivitatea lui, că oamenii sunt adepții jurământului lui Hippocrate. Dar realizează foarte rapid că este înconjurat de o lume viermănoasă în care contează banul și nimic altceva.

Astfel, pornește un război de unul singur, nesusținut de nimeni, deși toți cunosc adevărul (dar de frica pierderii unui loc călduț și a unor plicuri burdușite, nimeni nu spune nimic). Va reuși Adrian să izbândească?

Rezultatul nu este greu de anticipat, îl aflăm uitându-ne în jurul nostru.

Fără să mai lungesc mult introducerea, îmi pun mănușile și intru în sala de operație să disec filmul.

Atenție, urmează un derapaj verbal nervos, nerecomandat celor ușor jignibili.

Să nu ucizi este o dramă cutremurătoare despre realitatea pe care o trăiește țara asta minunată, dar condusă de niște oameni de CĂCAT și populată de niște oameni PROȘTI și LAȘI.

Tu, cel care citești asta, ești un PROST!

Eu, cel care am scris asta, sunt un PROST!

De ce te strâmbi, cititorule? Crezi că nu faci parte din această categorie?

Ai dat vreodată șpagă? Ai stat vreodată la cozi interminabile? Ai fost umilit vreodată de funcționari idioți cu figuri de zeități? Ai ieșit din spital mai bolnav decât ai intrat?

Da?

Atunci ești un prost!!! Nu mai citi asta dacă adevărul te doare!!! Mie nu mi-e rușine să recunosc că am făcut toate astea și, în concluzie, sunt un prost!!! Tu de ce te ascunzi după deget? Recunoaște că ești prost!!! Și nu facem nimic pentru a schimba această stare de fapt pentru că ne-am obișnuit cu ea!

Dacă mai sunteți pe recepție, închei acolada și revin la Să nu ucizi care prezintă într-o manieră simplă, dar devastatoare, gradul de degradare umană la care s-a ajuns, în care nu mai contează grămezile de cadavre, ci dar cardul plin cu bani.

Nu este greu de făcut conexiunea cu Don Quijote și a sa luptă futilă cu morile de vânt, și aici se întâmplă același lucru, avem un personaj care încearcă să pună capăt unei caracatițe monstruoase și criminale, dar nimeni nu îl bagă în seamă pentru că această caracatiță este atotputernică.

Să nu credeți că filmul Să nu ucizi îl pune pe Cristian pe un piedestal, nu, și el este un medic care ia plicul cu bani când i se oferă, dar care spune stop când îi mor pacienții. Și nu din cauza lui, ci a lăcomiei incomensurabile dovedite de ființa umană.

M-a impresionat profund filmul, care este realizat ireproșabil, cu o atenție deosebită pentru continuitate și fără erori logice (sau nu le-am depistat eu). Cadrele sunt lungi ca durată, trase dintr-o bucată, fapt ce imprimă o puternică tușă de realism.

Să nu ucizi nu excelează prin bogăția dialogului, nu sunt replici foarte multe, dar cele sporadice prezente sunt punctuale și livrează violent mesajul filmului.

Scena care-i implică pe părinții copilului decedat și pe doctorul venit în vizită la priveghi te va distruge moral atât prin dialogul normal și prostesc într-o astfel de situație tragică, dar și prin comportamentul personajelor implicate și jocul actoricesc dement de bun.

Modul de filmare este iarăși unul de lăudat, camera care-l urmărește pe Cristian reușește, prin mișcările ei, unghiurile și cadrele surprinse, să redea tumultul interior prin care acesta trece, cum clocotește în el o furie nebunească dusă până la paroxism, acumulată treptat ca urmare a modului în care este tratat ca pe-un gunoi de către ceilalți, iar actorul Alexandru Suciu (ce mi se pare că seamănă izbitor cu David Harbour, noul Hellboy) face un rol de senzație mai ales prin gesturi, mimica feței și o privire pătrunzătoare în care poți citi toate emoțiile umane.

Culorile alese sunt în ton cu atmosfera mohorâtă și sinistră atât din interiorul sufletului unui popor întreg, cât și la exterior, până și natura este dezolată că trebuie să suporte o specie atât de meschină.

Doctorul este considerat o oaie neagră într-o țară în care imoralul devine moral  și lupta pentru dreptate este privită ca trecând dincolo de limitele normalității, totul demonstrând că lumea în care trăim este una cu susu-n jos, în care ce este bun și etic trebuie să facă loc trișorilor, parveniților, hoților și criminalilor.

Am rămas șocat de cât bun este filmul din toate punctele de vedere, scenariu, realizare tehnică, poveste relevantă, portret fidel al cocinii în care trăim și joc actoricesc.

Din păcate, mesajul general din Să nu ucizi este unul sumbru, dar realist (nu idealist, nu ne minte) și anume că omul se va obișnui cu orice, îi trebuie doar timp. Cât de adevărat, cât de adevărat, una din infinitele dovezi fiind chiar cazul Hexi Pharma ieșit de sub lumina reflectoarelor, s-a făcut nițică vâlvă, s-a negat pe principiul trumpist de fake news că doar pulimea este proastă și închide orice limbric băgat pe gât, și apoi liniște mormântală, nimic nu s-a schimbat, oamenii mor în continuare în spitale din cauza infecțiilor, dar ne-am obișnuit.

Nota 9.

(4,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link Cinemagia

Facebook Comments

About admin

Check Also

Destroyer

Destroyer

Destroyer este o dramă cu tentă polițistă în stil noir despre Erin Bell, un detectiv …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *