Saving private Ryan

Saving private Ryan

Top AFI 100

Locul 071 – Saving private Ryan

Filmul ne azvârle subit în mijlocul războiului, la istoricul moment D-day, pe plajele Normandiei acolo unde aliații debarcă mai ceva ca turcii în încercarea de a răzbi contra invaziei hitleriste.

Nu avem timp să ne strângem bine nădragii, că se pornește haosul sângeros și până ne dezmeticim cu cine trebuie să ținem, plaja deja este însângerată și cadavrele s-au împreunat formând niște adevărate ziduri ale groazei.

Ulterior, într-un scurt moment de tras sufletul, dar teribil de zdrobitor pentru sentimente, aflăm că o mamă și-a pierdut la foc automat, să îmi fie scuzat jocul de cuvinte involuntar, 3 fii în război și mai are încă unul pe listă, parașutat tocmai în Franța. Așa că mai marii armatei americane consideră că femeie a suferit destul și pun la cale o misiune de salvare a ultimului fiu rămas în viață, de unde și titlul Saving private Ryan.

În fruntea trupei adunate din rămășițele supraviețuitorilor debarcării în Normandia se află căpitanul Miller (eternul magnific Tom Hanks) care cu o mână tremurândă se înhamă la această misiune, conștient în sinea lui că este una sinucigașă și inutilă pentru salvarea unui singur om.

Dar ordinele sunt ordine, așa că sună din goarnă, își adună o mână de oameni și purcede în spatele liniilor inamice, în căutarea unui om ce deja poate fi îngropat sau mâncat de corbi.

Asta este tot ce trebuie să știți despre acest film regizat de legendarul Steven Spielberg care ne aduce un film cutremurător prin realismul crunt cu care pictează sângeriu imaginea războiului.

Începutul filmului, primul sfert de oră, poate fi considerat, fără exagerare, secvența de căpătâi a cinematografiei perfecte, orice altceva pălește în comparație cu visceralul cu care regizorul ne bombardează toate simțurile prezentându-ne o scenă de război autentică, barbară, devastatoare, care te răscolește profund și pe care nu o vei uita.

Nu degeaba este Saving private Ryan considerat cel mai bun film de război din toate timpurile, Steven Spielberg reușește să capteze morbidul urât mirositor al războiului în niște secvențe efervescente, care te vor zgudui atât prin acțiunea explozivă, dar și prin violența exacerbată, dar nu una aruncată în mijlocul scenei doar de dragul de a șoca, este o violență naturală, rezultatul incestuos al relației de ură dintre armele inamice.

Stomacul privitorilor va fi supus unui baraj continuu de membre smulse, căpățâni spulberate, intestine plimbărețe și răni care de care mai oribile, filmul nelăsându-te nicio clipă să uiți cât de inutil și dăunător este războiul pentru ființa umană.

Ferocitatea mușcăturii ce eviscerează tot ce prinde în cale este întrecută de emoția emanată de personaje, emoție care te doboară la propriu și care apare în momente de acalmie, când personajele, pe care le consideri deja frați de sânge și camarazi eterni de război, își deschid sufletele prin conversații aparent banale, depănând amintiri de acasă, amintiri inocente, gingașe, pline de viață, care contrastează sublim cu iadul morții în care află și cu brațul tenebros al doamnei cu coasa care-și ia partea mai mult decât poate duce.

Steven Spielberg își arată talentul incomensurabil în Saving private Ryan prin modul realist prin care filmează, camera interacționează natural cu mediul înconjurător, aveam impresia, la scurt timp după ce am fost aruncat în mijlocul bombelor, că urmăream un documentar și mă întrebam, fără să-mi dau seama, cum au reușit să filmeze acele lupte reale. Nu avem parte de Rambo, nu există eroi solitari, aici tot ce contează este sprijinul camaradului, nu există loc pentru individualitatea, puterea stă în forța grupului.

Pe lângă imaginile brutale, directe, fără dram de subtilitate, Saving private Ryan ascunde și ceva mesaje subliminale sub forma unor scene scurte, aparent banale, gen soldați mergând alături de niște oi pe câmp sau încadrați în depărtare de un cer luminat de bombe de parcă venise apocalipsa.

Brutalitate și emoție, moarte și speranță, idealuri meschine și destine mărețe, și exemplele pot continua, asta ne oferă Saving private Ryan, un film plin de contraste care prezintă cu lux de amănunte realitatea dureroasă pe care o trăim, în care cei puțini, dar puternici, distrug, fără să fluture din gene, viața a nenumărate familii pentru a-și stinge setea de putere.

Actoria este așa cum v-ați aștepta de la un asemenea film, pe lângă Tom Hanks am regăsit nume surprinzătoare, precum Vin Diesel sau un tânăr Bryan Cranston sau Ted Danson.

Un singur lucru am găsit de reproșat filmului, că tot ce urmează după debarcarea de început nu se ridică la nivelul acelui sfert de oră, practic începe cu apogeul.

Și deși filmul este doldora de erori de continuitate și anacronisme, sincer, nu am avut când să le identific pentru că filmul m-a prins atât de bine, încât mintea era concentrată 100% pe acțiune, așa că erorile astea mi-au zburat ca obuzele pe deasupra capului.

Cum a putut câștiga Shakespeare in love Oscarul în locul lui Saving private Ryan rămâne un mare mister și probabil una dintre cele mai mari hoții din istoria acestor premii.

Evident, după atâtea laude, nu am cum să închei fără un 10 pentru acest film încă neîntrecut în ceea ce privește subiectul celui de-al Doilea Război Mondial.

5 out of 5 stars (5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Who`s afraid of Virginia Woolf?

Top AFI 100 Locul 067 – Who`s afraid of Virginia Woolf? Toată viața m-am întrebat …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *