Scream 5

Aparent cincinalul în seria Scream durează 11 ani pentru că Scream 5 a ieșit la 11 ani de la Scream 4 care a ieșit la 11 ani de la Scream 3.

Știu că sun ca o placă stricată în cele ce urmează dar here we go again.

În Woodsboro se strânge o nouă gașcă de adolescenți, una cu care rezonăm mai pe îndelete fiindcă în sfârșit seria Scream a ajuns în timpurile noastre cu tehnica.

Tara (Jenna Ortega – The babysitter: Killer queen) primește un apel straniu pentru ea deoarece soneria nu se auzea de la smartphone. Hm, ce să fie, ce să fie?

Zgomotul vine de la un aparat necunoscut, arată ca un telefon, dar este prea mare. Pentru cine se uită mirat, este vorba de un telefon fix.

Nu mare îi este surpriza când la capătul firului o voce sinistră o provoacă la un joc binecunoscut.

Da, doamnelor și domnilor, Ghostface s-a întors, mai ceva ca Arnold în franciza Terminator.

Și de data asta, pare mai cătrănit, mai cu capsa plină de praf de pușcă pentru că are cuțitul foarte ascuțit și-l împlântă mai des în oameni decât își injectează – inserați nume de actriță la alegere – botox peste tot.

Se adună și gașca veche, trio-ul original format din Sidney (Neve Campbell – Skyscraper), Gale (Courteney Cox – Scream 2) și Dewey (David Arquette – Once upon a time in Venice), că mai experți ca ei în supraviețuit atacurilor cuțitarului mascat nu există.

M-aș apuca mai întâi de laude, dar hai să le las la sfârșit, că deja fierb de draci și trebuie să îi slobod în libertate, că altfel bubuie pipota-n mine.

Imaginați-vă o combinație de Scream original cu The Matrix: Ressurections și obțineți Scream 5.

Nu știu de unde până unde li s-a năzărit scenariștilor că a fi supermegameta este mișto, dar îmi pare rău să le sparg bula, este de mare rahat.

Scream 5 duce idioțenia asta și mai departe decât a făcut-o Matrix 4. Cred că vreo 30 de minute adunate, deși mi s-a părut o eternitate, au reprezentat autoreferințe către franciza Scream.

Au și nervii mei o limită a răbdării și Scream 5 a reușit să o spargă prin nenumăratele explicații ca la proști cu privire la regulile care au stat la baza nașterii acestui film, cum trebuie făcut un reboot, dar care să nu fie reboot, dar nici remake, ci trebuie să continue povestea originală cu personaje noi, dar să le aducă și pe cele vechi, că fanii asta își doresc, etc, plm, fmm.

A vrut să fie amuzant, dar a fost doar enervant la culme.

Și pe lângă asta, nu țin minte vreo producție care să pomenească atât de multe titluri de filme din lumea reală așa cum a făcut-o Scream 5. Și nici nu o făcea cu un scop anume, care să ajute povestea, ci le azvârlea în conversație încercând, probabil, să doboare vreun record mondial. Să nu mai zic că dacă dați o dușcă pe gât de fiecare dată când este pomenit Netflix, o să vă dea târcoale o comă alcoolică de toată frumusețea.

M-am întins cam mult cu partea meta a filmului pentru că despre poveste în sine nu ar fi prea multe de scris. Ați văzut Scream 1? Exact, este la fel, iar universul zici că este plasat pe cea mai friguroasă planetă pentru că se tot micșorează, toată lumea este rudă cu toată lumea.

Nici nu mă porniți în ceea ce privește suspendarea neîncrederii, că stăm aici toată ziua la povești despre ceea ce este fantasmagoric în film.

Ați crede că am doar cisterne de balegă cufurită de livrat filmului, dar nu-i chiar așa, acum că mi-am liniștit nervii, trebuie să spun că Scream 5, fiind o copie aproape fidelă a lui Scream 1, a fost destul de distractiv pe partea de măcelărie de abator.

Cuțitele sunt foarte excitate pentru că penetrează la greu carnea victimelor, iar agricultorii zonei unde a avut loc filmarea s-au bucurat enorm pentru că au epuizat stocul de tomate, fiind sânge peste tot în film. Crimele sunt destul de brutale și să zic că aduc ceva nou în modul de prezentare, camera de filmare fiind foarte aproape de acțiune și crimele sunt cu grămada.

Din acest punct de vedere mă declar satisfăcut, mai ales că tehnic este bine realizat și nu am ce reproșuri să-i aduc.

Combină jumpscares-urile ieftine, de două parale, alea orchestrale care îți afectează auzul, cu cele pseudo, care se prefac că te vor băga-n sperieți precum ușa de la cameră sau ușa de la frigider care-ți obstrucționează câmpul vizual și te aștepți să răsară Ghostface făcând „Cucu-bau, moarte-ți dau‟, dar nu se întâmplă nimic atunci când te aștepți cel mai mult.

Credeam că trilogia originală de personaje va fi doar momeală să atragă atenția celor mai în etate, dar chiar au roluri semnificative cei trei, se implică trup și suflet în rezolvarea misterului.

Unul nu prea greu de intuit din motive pe care nu le voi dezvălui pentru că aici scenariul este un pic cam străveziu când vine vorba de ascuns adevărata identitate a costumatului mascat care fâlfâie cuțitul.

Ah, dacă nu era partea meta care mi-a belit nervii de începusem să fac semne obscene spre ecran, Scream 5 ar fi fost un film, blasfemie, chiar bun pentru că nu-i greu să dai greș când copiezi originalul.

Verdictul final? Unul neașteptat pentru mine pentru ceea ce credeam că voi primi, adică un gunoi infect plin de bube purulente, se simte clar că este o tentativă de stoarcere de bani bazată pe nostalgie, deși filmul se face că plouă, dar m-a distrat și captivat un pic mai mult decât m-a enervat, astfel încât mă determină să inhalez cu putere de 6 ori, mai ales că nu uită să-i aducă un tribut emoționant celui care a fost Wes Craven. Gata cu atâtea cifre, de final, trebuie să închei în forță, cel mai bun Scream rămâne ăsta:

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Recenzie video:

About admin

Check Also

Bahay na pula

Singurul motiv pentru care am urmărit Bahay na pula a fost titlul filmului cu care …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.