Second act

Second act

Ce nu fac eu pentru pasiunea mea? Trezesc ocheade ciudate la Second act pentru că eram singurul purtător de cromozom Y în sala de cinema.

De ce oare?

Pentru că filmul are acțiunea plasată în imperiul spoielii feminine, cu tot ce cuprinde, de la glet pentru față până la tinci și mortar pentru mâini.

Jennifer Lopez este Maya, o cucoană fără studii avansate dar care are idei revoluționare când vine vorba de vânzări și creșterea profitului unui magazin de cartier.

Dar când promovarea mult-așteptată îi este suflată de un bărbat pentru că el avea diplomă și ea nu, Maya devine abătută și fără chef de viață.

Asta până când, în urma creării unui profil fals pe eternul Facebook, primește o invitație la un interviu pentru o slujbă care-i va schimba viața.

Aterizează în sânul unei mari corporații din domeniul cosmeticii și nici nu ajunge bine acolo că și creează valuri prin sinceritatea cu care-și exprimă opiniile cu privire la calitatea (sau mai degrabă lipsa calității) produselor comercializate.

Vine cu idei noi și nonconformiste care vor călca nervii unor sus-puși pe acolo care încep să-i poarte sâmbetele.

Maya începe să jongleze între noua slujbă, încercând să păstreze aparențele unei persoane educate, cultivate și plimbate peste tot, și viața amoroasă care intră într-un impas tocmai din cauza acestor minciuni care clădesc un turn tot mai înalt și șubred.

Second act este un film romantic absolut banal, care se încadrează în sicriul clasic din care nu pare a mai ieși vreun film de acest gen.

În afară de o singură îmbârligătură care m-a luat complet pe neașteptate, Second act punctează fiecare clișeu întâlnit în aceste filme.

Fata săracă întâlnește omul bogat (în cazul de față, compania cosmetică), încearcă să păstreze niște aparențe, este prinsă cu labele-n borcanul de miere, jale și dezastru, ca apoi, la final, totul să se rezolve ca prin magie și lumea se pupă mai ceva ca la moaște.

Nu sunt spoilere pentru că, practic, am prezentat povestea clasică pe care o urmează, într-o formă sau alta, acest gen de producții.

Nu este deloc un film pe felia mea, așa că despre romantism nu știu ce să zic, dacă va topi ceva inimi sau este mai rece ca gheața, eu înclin înspre a doua variantă.

Nici nu știu dacă este atât de romantic pe cât ar trebui să fie, am fost tot timpul cu un meh la purtător pe fasolea care ar fi vrut să rânjească dar nu avea la ce.

Are și niscai comedie, dar, în mare parte, poantele-s în trailer, așa că nu mai rămâne nimic bun și pentru film.

Trebuie să recunosc că în prima jumătate a lui Second act am fost cu ochii ațintiți asupra actoriei lui J. Lo care se revărsa, la fiecare scenă, din decolteu.

Înțeleg că o fi avut Jennifer Lopez undeva în contract inserată o clauză cu cât mai multe cadre cu farmecele ei trupești dar parcă regizorul a exagerat în primele 30 de minute, nu se mai vedea niciun actor prin preajmă din cauza talentului actoricesc în dublu exemplar care ne făcea cu ochiul de sub bluzele croite fără jumătate din material.

J. Lo nu este ea cine știe ce cântăreață, actriță nici atât. Da, este mișto să te hlizești la cum arată la aproape 50 de ani, dar cam atât. Mi-a transmis doar două stări, de scândură constipată și de blană bătută-n cuie.

Filmul este presărat cu mulți actori cunoscuți din vedere la care trebuie să te chinui să îți amintești pe unde i-ai mai văzut, deci nu vă așteptați la performanțe de stă sfoară erectă de bună ce este actoria.

Second act nu este un film chiar rău, doar că este banal de normal, făcut doar să iasă la numărătoare, cu o poveste chiar înduioșătoare (deși deloc verosimilă, că nu este vorba de un basm) dar ce m-a deranjat cel mai tare este mesajul nociv transmis: Dă-o dracului de școală, că este bună și aia a vieții dacă știi să minți bine.

Cam asta vor înțelege mințile scurte din acest film, că merge și cu „școala vieții”, ce atâta studiu pe capul nostru. O fi bună și „școala vieții” la ceva, dar dacă vrei musai ceva bun, atunci du-te nenică și la școala reală, indiferent de vârstă, că nu strică deloc.

Dacă aveți 90 de minute de ucis la cinema și nu mai aveți opțiuni viabile și vreți să vă clătiți ochii cu splendoarea focoasei Jennifer Lopez, atunci poate Second Act este o alegere potrivită.

Din punctul meu de vedere, se plasează în jurul notei 5.

 

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

2020

2020

Cineaștii autohtoni au imaginație de două parale când vine vorba de titlurile filmelor. După MMXX …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *