Shadow (Ying)

Ying (Shadow) este răspunsul regizorului Yimou Zhang la mult hulitul The great wall, un film mult prea hollywoodian pentru China, dar care mie mi-a plăcut mult de tot, așa tâmp cum a fost.

În China antică, din cauza atentatelor numeroase, căpeteniile își fac rost de așa numitele umbre, dubluri care arată aproape identic și care devin pernițele de ace care preiau loviturile dureroase și mortale destinate originalelor pe care le copiază.

În această situație se află comandantul Zi Yu, mâna dreaptă a tânărului rege Liang, conducătorului regatului Pei, ce a pierdut orașul Jing în favoarea regatului Yang în urma unui duel pe care comandantul Zi Yu l-a provocat de capul său, crezând că-l poate învinge pe marele maestru Cang.

Rănit în luptă, Zi Yu (interpretat de Chao Deng) se folosește la maximum de umbra sa, Jiang (tot Chao Deng) pentru a păstra aparențele unui comandant sănătos și dornic de răzbunare, ce se pregătește asiduu pentru revanșă într-o reeditare a duelului pierdut inițial.

Disperat să mențină pacea cu regatul rival, lașul rege al Pei-ului este dispus să o dea pe sor-sa ca arvună, ca soție a viitorului rege al regatului Yang, tinerelul și neexperimentatul Ping.

Normal că pe fetișcană nu o întreabă nimeni dacă vrea să se mărite cu un necunoscut, așa, pe nepusă masă.

Și asta este premisa din Shadow, un film despre politică, intrigi, onoare, trădare, diplomație, război, lașitate, răzbunare și setea pentru putere.

Filmul este unul aproape shakespearian, cu dialoguri ce aduc mai mult cu o piesă de teatru în prima oră ce se desfășoară în mare parte în interior, în spatele ușilor închise, și asistam la jocuri nesfârșite întru acapararea puterii de către părțile beligerante, care râvnind la tronul atât de aproape, care pe vârfuri pentru a contracara trădările care vin pe bandă rulantă.

Recunosc că prima oră m-a isterizat prin lentoarea cu care a trecut pentru că tratează un subiect pe care nu îl așteptam în acest film și care nici nu mă interesa, eu fiind setat pe cafteală.

Începusem să cred că iar am dat peste un film cu nimic despre nimic, așa cum a fost Burning, dar, din fericire, după o oră mi-a venit și răsplata pentru că Shadow îmi oferă ceea ce așteptam de la el.

Ultima oră este una de acțiune, destul de violentă, ce zic eu destul, ci extrem de violentă pentru un film made in China și și-a spălat toate păcatele de la început.

Ce sare în ochi, în sens pozitiv, este imaginea aparte, regizorul folosește o paletă coloristică minimalistă, ce creează o atmosferă sumbră, în nuanțe de gri, lipsită de culoare și de bucurie, dar care contrastează din plin cu roșul sângeriu ce țâșnește în valuri în luptele de final.

Secvențele de război sunt inovative prin prisma armelor folosite, cu o profundă simbolistică dincolo de ascuțimea tăișului, unii se luptă cu umbrele (la singular umbrelă, nu umbră) metalice, ce reprezintă conceptul de yin (care în filozofia chinezească este echivalent cu feminitate, apă și întuneric), alții o ard cu niște sulițe ascuțite, opusul lui yin, yang-ul masculin, înflăcărat și luminos.

De altfel, mai toate luptele au loc într-un decor care conține aceste simboluri metafizice, yin și yang, care contribuie la conturarea unei imagini de basm, chiar dacă unul sângeros, iar aceste lupte sunt foarte, și nu exagerez, stilizate, se derulează aproape ca un poem violent doldora de simboluri și filozofie, ba chiar avem parte de lupte între umbre, atât la propriu, cât și la figurat.

Fiecare cadru al filmului este creionat cu măiestrie și simți că transmite milioane de mesaje, chiar dacă eu, ca spectator european și habarnist în mitologia chinezească, nu puteam penetra pe îndelete toate aceste înțelesuri ascunse.

Dar am rămas fermecat de feeria extravagantă pe care regizorul a reușit să o aducă la viață prin atât de puține culori și se poate spune orice despre Shadow, că este plictisitor la început (de acord), că se mișcă lent (tot în fazele incipiente) sau că nu prea este interesant, dar nu că arată urât.

Am bombănit eu în prima jumătate a filmului, cam neinteresat de intrigile politice, dar Shadow a revenit puternic pe turnantă și m-a cucerit prin vizualul ce-ți taie răsuflarea, prin coloana sonoră amenințătoare, prin secvențele atroce de acțiune din final, chiar dacă povestea cu tentă politică nu este cine știe ce.

Per total, Shadow este un film care zic eu că merită un 7.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Bolgen (The wave)

Am revăzut Bolgen (The wave), un disaster movie norvegian din 2015 regizat de Roar Uthaug, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *