Snatched

Snatched

Snatched este, cică, o comedie spumoasă, cum altfel, în care povestea se concentrează pe o fiică, Emily, interpretată de Amy Schumer, și mama ei, Linda, jucată de Goldie Hawn, care o întind într-o vacanță taman în exoticul Ecuador.

Numai că aici răpitorii colcăie la fiecare pas și cele două sunt răpite cu promisiunea fermă de a fi eliberate doar dacă plătesc o răscumpărare.

În fine, povestea se vrea un pic mai detaliată de atât, prezentându-ne o Emily ratată, care se agață cu disperare de un iubit care o părăsește brusc și care tânjește după orice fărâmă de afecțiune mai rău ca un purceluș care-și dorește o baie-n nămol.

O să fiu tare misogin în acest review, dar nu mai pot cu Amy Schumer asta, a cărei față buhăită de băutură te distrage și nu te poți concentra deloc la film. Nu că ar fi filmul vreo capodoperă, dar mă uit și nu îmi vine să cred cum cineva se poate suporta în halul ăla.

Nu îmi dau seama de ce a ajuns vaca asta, și nu îi spun așa pentru că ar fi grasă, ci pentru că bea cât o vită, atât de celebră pentru că umorul ei este unul inexistent sau amuzant doar trepanații care au suferit o dublă lobotomie.

O să fiu destul de scurt cu acest review pentru că deja am pierdut timp prețios din viață urmărind această dejecție, că greu o pot numi film.

Cu ce să încep?

Păi în primul rând se pierde enorm de mult timp înainte de răpirea propriu-zisă în care suntem torturați cu aerele de mare vedetă ale unei ființe umane abjecte, care are impresia că a posta pe facebook un selfie înseamnă o reușită în viață de excepție.

Iar când în scenă intră răpirea, deja răbdarea mea a fugit până în Antarctica să se ascundă de grămada asta de bălegar urât mirositor.

Aș zice ceva și de glume, dar din păcate nu există. Doar dacă bășinile mai pot fi considerate glume. Sau dacă le dă o femeie e ceva comic în zilele noastre? Adică știu că Amy trâmbițează peste tot emanciparea femeii, dar dacă asta înseamnă să bei ca vita cot la cot cu porcii de bărbați și să dai bășini peste tot, atunci sincer, mai bine vă lipsiți de emancipare.

Ce să mai zic de repetarea anumitor poante din astea copilărești, gen: uite, ai o țâță pe afară.

Wow, cât de amuzant!!! Nu am mai râs așa de foarte mult timp, cred că și la o înmormântare aș fi fost mai amuzat decât la latrina asta numită Snatched.

Cât despre clișee având drept țintă latinii, slavă domnului, colcăie la fiecare minut, transformându-se din clișee în niște glume rasiste de cea mai joasă speță, chiar insultătoare de-a dreptul.

Dar de ce să mint, mutra de stană de piatră mi-a fost un pic cioplită la o anumită fază, dar nu în sensul bun, că m-a făcut să râd, ci tocmai pe dos, aproape să dau afară ce mâncasem la vederea scârboșeniei de pe ecran.

Singura parte bună a filmului este lungimea sa, calvarul nu a durat decât foarte puțin, nici măcar 90 de minute, deși la ieșirea din sala de cinema am avut impresia că am scăpat după 2 ani de Guantanamo.

Cu părere de rău o spun, dar Snatched este o insultă fără margini la adresa oamenilor, dar și a femeilor (v-am spus că-s misogin).

Amy Schumer pare a avea o singură față, și nu mă refer la propriu, la moaca ei bună de făcut un buhai din ea, ci la figurat, la talentul ei actoricesc de a interpreta același personaj vulgar și nesimțit, aceeași partitură a interpretat-o și în Trainwreck.

Ce naiba să mai zic de Snatched?

Fugiți de el ca de taxe.

Sau dacă nu mă credeți pe cuvânt (și chiar nu trebuie), dați o fugă să îl vizionați.

Cred că mi-am găsit un candidat serios pentru titlul de cel mai prost film al anului.

Cu stimă și respect, îi dau un 1, și asta pentru că e din oficiu, mai amuzant ar fi să urmăresc cum se scurge rahatul prin canalizare.

 

0.5 out of 5 stars (0,5 / 5)

 

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Luck-key

Luck-key sau Leokki este un film sud-coreean din 2016 construit în jurul premisei schimbului de …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *