Sophie`s choice

Sophie`s choice

100 Top AFI

Locul 091 – Sophie`s choice

Iată că am terminat prima zecime din top 100 AFI cu Sophie`s choice.

Acțiunea filmului are loc spre finele anilor 1940, după ce Al Doilea Război Mondial a agățat armele-n cui și îi are în prim-plan pe Stingo, un tinerel sudist sosit în Brooklyn cu gânduri de preamărire într-ale scriiturii, și un cuplu volatil format din Sophie (Meryl Streep), o poloneză trecută prin ororile lagărelor de concentrare naziste, și Nathan (Kevin Kline), un new-yorker evreu ce se laudă că, în meseria lui de cercetător pentru o companie farmaceutică, este pe punctul de a face o descoperire monumentală.

Cuplul, ce pare neconvențional la prima vedere, nu pierde timp și îl ia sub aripa lui protectoare pe nou-venitul Stingo.

Încă din primele secvențe mirosim că rozul nu este singura culoare dominantă în viața celor doi îndrăgostiți, Nathan având episoade de furie nejustificată, în timp ce Sophie pare incapabilă de a se rupe dintr-o astfel de relație nesănătoasă.

Filmul ne gâdilă pe la ochi în prima lui parte cu o atmosferă relativ jucăușă, întreruptă când și când de izbucnirile lui Nathan, și ne face martorii înfiripării unei prietenii strânse între Stingo și cuplul problematic, creând un menage a trois ciudat, nu în sens sexual, ci mai mult prin faptul că Stingo, din afară, pare a treia roată la motocicletă.

Dar pe măsură ce filmul progresează, se adună norii deasupra poveștii și atmosfera devine din ce în ce mai sumbră și mai dramatică pentru că Sophie are un secret, unul întunecat, pe care îl descoperim prin flashback-uri din perioada nazistă.

Ptiu, nu știu de ce, dar din amintiri rămăsesem cu impresia că Sophie`s choice este despre cu totul altceva și, bazându-mă pe ceea ce credeam că va fi, mă pregătisem cu suluri de hârtie și cu rimel să-mi refac conturul ochilor, convins fiind că voi ridica nivelul Dunării prin cât voi plânge.

Dar tare rău m-am înșelat, nu este nici pe departe ceea ce mă așteptam, cel puțin nu durează foarte mult, se rezolvă problema pe care o aveam în minte în vreun minut, așa că robinetul lacrimal a rămas închis ermetic.

Să încep cu elementele negative ale filmului.

Prima parte din Sophie`s choice ne cam trage o anagramă a cuvântului albă pentru că o lălăie într-un ritm lent care nu-și găsește justificare. Dacă s-a vrut o prezentare pe îndelete a caracterelor celor trei personaje principale, atunci a cam dat rateu pentru că tot din partea secundă a filmului aflăm cu adevărat din ce sunt construiți mai sus menționații protagoniști.

Sunt și câteva scene nelalocul lor, care vor să aducă un iz de comedie, dar se potrivesc ca Guță și BAC-ul, și lungesc inutil durata filmului.

Și nici povestea nu este foarte captivantă, nu aduce nimic nou sub soare, că de trio-uri din astea sunt sătul, este plină cinematografia de astfel de filme.

Ei bine, abia când pelicula schimbă macazul și ne aruncă în teroarea lagărului de concentrare de la Auschwitz, filmul devine cu adevărat interesant pentru că prezintă, chiar dacă succint, grozăvia abominabilă reprezentată de mentalitatea putredă hitleristă a rasei ariene.

Mi-a întors stomacul pe dos cele câteva secvențe scurte, dar puternice și memorabile, cu privire la suferințele inimaginabile suportate de niște oameni nevinovați din simplul motiv că nu treceau printr-un șablon al perfecțiunii imaginare zămislite de o minte bolnavă.

Sophie`s choice atacă un subiect extrem de sensibil, cel al Holocaustului, și o face într-un mod ce a stârnit controverse, luându-se la trântă cu vina supraviețuitorilor care, odată scăpați, se blamează pentru faptul că ei au scăpat, dar familie, prieteni, cunoscuți au pierit în lagărele iadului.

Și vedem asta în interpretarea absolut remarcabilă a lui Meryl Streep, incontestabil unul dintre cele mai bune roluri făcute vreodată de o actriță. Meryl Streep dovedește în acest film de ce este o actriță monumentală ce își merită cu prisosință locul pe muntele Rushmore al actoriei.

Interpretarea ei este de excepție, fie că își rostește liniile de dialog într-o engleză pătată de un puternic accent polonez, fie într-o germană sau poloneză perfectă. Rolul pe care l-a acceptat este unul incredibil de greu și este atât de nuanțat încât aveam impresia că sunt două actrițe care interpretează același personaj aflat în momente diametral opuse în existența lui. Am rămas înmărmurit la câte emoții a putut transmite Meryl Streep, de la naivitatea pură când cere o carte la bibliotecă până la scârba vitriolică generată de ticăloșenia infinită a naziștilor, de la iubirea nebună și toxică pe care o are pentru Nathan până la sfâșietoarea alegere pe care trebuie să o facă într-un anume moment.

Din păcate, regizorul Alan J. Pakula a ținut morțiș să insiste prea mult pe secvențele din prezent, destul de fade comparativ cu cele din timpul războiului, răpindu-ne, din punctul meu de vedere, de niște scene ce puteau fi mult mai dramatice, de aceea nu pot să îi dau mai mult de 8 în ciuda jocului actoricesc divin prestat de Meryl Streep și a subiectului tenebros abordat de film.

 

(4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Să nu ucizi

Să nu ucizi

Să nu ucizi (titlu cu evidente trimiteri biblice) este cea mai plăcută surpriză, pot spune …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *