Space sweepers

Space sweeper a debutat pe 5 februarie 2021 pe Netflix și este un SF sud-coreean plasat (mult prea optimist) în anul 2092, an care găsește Terra într-o formă deplorabilă, aproape de nelocuit.

Noroc cu Elon Musk, pardon, Sullivan (Richard Armitage –  Ocean`s eight, The hobbit: The battle of the five armies), cel mai bogat om al planetei, care a realizat un Eden spațial, un Rai în ceruri, la care au acces doar cei puri din punct de vedere genetic. De fapt, vrăjeală de două parale, acces au cei cu bani mulți.

Restul populației, circa 95%, stă pe Pământ înghițind noxe, smog și radiații, fără cine știe ce șanse de supraviețuire.

Intră în scenă protagoniștii, membrii unui echipaj, un fel de măturători spațiali, a căror navă, Victoria, face curățenie pe orbita Pământului umplută la refuz de gunoaie și rămășite care provin de pe Eden-ul spațial. Chiar și în spațiu oamenii găsesc o modalitate de a face mizerie incomensurabilă.

Așadar Tae-Ho (pilotul – Song Joong-Ki), Jang (căpitanul – Kim Tae-ri), Park (omul bun la toate – Seon-kyu Jin – Svaha: The sixth finger, Tunnel) și Bubs (un android CGI), se luptă pe această piață aglomerată încercând să răzbească într-un domeniu competitiv în care foamea este mare și datoriile neiertătoare.

Întreaga lor viață se schimbă când descoperă la bordul navei o fetiță drăguță care este, de fapt, un android denumit Dorothy, cea mai puternică armă de distrugere în masă ce este căutată de toată lumea.

Hai să scot iepurele evident din joben, Space sweepers (Seungriho) este versiunea asiatică a lui Guardians of the galaxy cu ceva picături de Star Wars, dar fără extratereștri. N-ai cum să nu vezi asta încă din primele minute, trupa de pe Victoria aduce mult cu răzvrătiții din îndrăgitul film MCU, iar unele scene amintesc de epopeea imaginată de George Lucas.

Lăsând asta la o parte, Space sweepers este un SF epic imaginativ, n-am mai văzut abordată această idee, de a curăța molozul cosmic lăsat în urmă de oameni.

Filmul arată foarte bine, nu doar din punct de vedere al efectelor speciale, ci și al minuțiozității cu care a fost construit întregul micro-univers ce orbitează Pământul. Totul este bine gândit și vizualul este fermecător, deși uneori arată mai mult a joc video decât a film.

Ce să mai, este o desfătare pentru ochi privind complexitatea construcțiilor care plutesc în gravitație 0 și detaliile extravagante ale navelor spațiale care colcăie ca gândacii în speranța că vor prinde ceva deșeuri plutitoare.

Povestea este, la rândul ei, bine ticluită și are surprize, multe surprize, dosite de-a lungul celor peste 130 de minute de film, durată care trece foarte repede ca urmare a ritmului alert, fără timpi morți, care-ți menține atenția la cote înalte pentru că Space sweepers are de toate.

De la personaje cu lipici, imediat îndrăgești întreaga gașcă zurlie de derbedei spațiali, să nu mai zic de Dorothy care, în ciuda pericolului imens pe care îl are ascuns în măruntaie, este o scumpete de fată, până la comedie isterică generată de frica oamenilor adulți când o văd pe Dorothy care poate exploda la orice zdruncinătură a navei, de la acțiune electrizantă, cu lupte spațiale de toată frumusețea, până la o dramă emoționantă care te doboară psihic, nu știu ce i-ar mai fi trebuit lui Space sweepers.

Cu toate astea, sunt și ceva probleme pe ici, pe colo.

Durata prea mare s-ar putea să-i sperie pe unii, dar partea incipientă a filmului este destinată evidentei portretizări a personajelor care, deși este cam lentă, are un rol important privind pelicula în ansamblu, dar recunosc că începusem să mă foiesc a nerăbdare, dorind să ajungă mai repede la partea suculentă, cea plină de acțiune, o acțiune care nu este deloc violentă, chiar dacă filmul are un rating care atestă că este nepotrivit celor sub 17 ani, deși nu mi s-a părut deloc așa. Deh, sensibilitățile moderne, n-am cum să le înțeleg.

De asemenea, premisa (dincolo de ideea originală), la bază este una clasică, văzută în atâtea alte filme, și miroși rapid anumite aspecte esențiale în ceea ce privește motivația conflictului generat de răufăcător care este unul clișeic, slab dezvoltat și deloc surprinzător, cu o dorință banală, a oricărui antagonist pictat fără imaginație.

Per ansamblu, Space sweepers mi s-a părut un film extrem de distractiv, care a amestecat în doze foarte echilibrate umorul cu drama, acțiunea cu dialogurile, ieșind un conglomerat fistichiu și poliglot pentru că se vorbesc o grămadă de limbi în film, am depistat coreeană, engleză, franceză, spaniolă, rusă, germană, mai lipsea un: „Dă-te-n decedații materni‟ și era tacâmul complet.

Are și un mesaj profund cu rădăcini adânc înfipte în ecologism și protejarea planetei care ar trebui să meargă fix la țintă dacă ne sinchisim să luăm aminte.

Mi-a plăcut destul de mult Space sweepers, nu mi se pare chiar un film excelent pentru că îi este frică să ia anumite decizii riscante (i-aș fi dat mai mult dacă mergea într-o direcție pe care o anticipam) dar chiar și așa mă aventurez să arunc în spațiu 8 sateliți să-i recupereze echipajul de pe Victoria.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

TAU

Când butonez excesiv telecomanda prin aplicația Netflix dau de filme precum TAU. Am văzut posterul …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *