Spider-Man: Far from home

Spider-Man: Far from home

După ce Spider-Man: Homecoming nu m-a dat pe spate, aveam așteptări mai mari de la Far from home, mai ales că avea de călcat pe niște urme imense lăsate de Avengers: Endgame.

Ce e drept, greșeala îmi aparține.

La ceva vreme după finalul din Endgame, lumea își reintră într-un ritm cât de cât normal după evenimentele monumentale care au schimbat pentru totdeauna cursul istoriei.

După câteva explicații scurte cu privire la efectele generate de acțiunile din precedentul film MCU, Far from home trece la treabă cu un Peter Parker supărat, dar nu prea, pregătit de o excursie prin Europa, moment de care vrea să profite pentru a-și declara dragostea adolescentină față de MJ.

Numai că problemele par a-l urmări peste tot unde se duce pentru că la Veneția, colac peste colac, dă peste un Elemental, o creatură apoasă care se pune pe creat haos.

Spre surprinderea tuturor, apare un borcan verzuliu atașat unei pelerine, noul supererou numit Mysterio (Jake Gyllenhaal) care le dezvăluie faptul că vine dintr-un univers paralel, acolo unde o hoardă de Elementali i-a distrus planeta și acum hoarda a plecat în căutare de alte Terre de eradicat.

Împreună cu Nick Fury și Mysterio, Spider-Man se înhamă la un război pe care nu l-a dorit, el fiind mai mult interesat să dea frâu liber hormonilor care i se preumblă hulpavi prin trup.

Far from home are o poveste de asemenea natură încât orice alt amănunt ar reprezenta un spoiler, așa că încetez cu dezvăluirile, tot ce am spus se regăsește în trailer.

Ca un film continuator al lui Endgame și finalul fazei a treia din MCU, Far from home mi s-a părut, nici mai mult, nici mai puțin, o caricatură de film, o producție ce s-ar fi pretat mai degrabă pentru canalul Disney junior, nicidecum un film demn de titulatura de MCU.

După ce începe senzațional, și aproape că mi-au dat lacrimile la tributul emoționant cu care pornește, cu o melodie ce se regăsește în topul meu 5, Far from home dă rapid cu mucii în orez și revine la caterinca ieftină care urinează pe dramatismul evenimentelor precedente.

Cu fiecare film în plus, comedia din MCU parcă suferă de sindromul Benjamin Button și devine din ce în ce mai copilăroasă, cu glume insipide, lipsite de orice efort intelectual, destinate parcă celor care nu au buletin, plasate în cele mai proaste momente, fără nicio noimă, aveam senzația că am în față o parodie a unei parodii după filmele MCU.

Scenariștilor parcă nu le-a mai păsat de coerența secvențelor și a liniilor de dialog, cum le trecea prin cap o dumă seacă, o inserau la pagina din scenariu la care se aflau, nu conta dacă se potrivea sau nu în schemă.

Acțiunea, la rândul ei, m-a dezamăgit profund, nu pot să cred că spun despre un film MCU așa ceva, dar Far from home este complet neinteresant, cu o poveste slabă, neverosimilă, în care nu se întâmplă nimic notabil, iar acțiunea prezentă este una repetitivă, fără nimic inovator, avem parte de veșnica armată de răufăcători (chiar dacă aici au altă formă, dar la bază sunt aceiași) de duzină, dispensabili, care nu generează deloc un sentiment de pericol.

Modul de filmare este unul generator de grețuri, este o harababură completă, nu se înțelege nimic din agitația continuă când Spider-Man intră în modul de luptă, tot ce se distinge este că niște pânze sunt lansate către ceva aflat în permanentă mișcare și din când în când mai cade câte-o clădire sau ceva bubuie. Și după câteva momente de repaus, numai bune de lansat alte poante seci, se reia ciclul.

Povestea seamănă izbitor cu cea dintr-un alt film MCU, merge fix pe aceeași premisă, dar aici ridicolul este dus la un nivel care mi-a întors ochii pe dos la cât i-am tot dat pe spate.

Când zic de ridicol mă refer la neverosimilul care îmbracă tot filmul. Bun, accept existența ciocanelor magice, a zburătorilor spațiali, a zeilor nemuritori, astea sunt elemente fantastice pe care trebuie să le iei ca atare, dar nu pot să înghit balivernele pe care mi le îndeasă pe gât Far from home, partea analitică a creierului îmi tot dădea bobârnace în timpul filmului pentru că nu credeam nicio secundă că evenimentele ce se petreceau pe ecran ar fi cu adevărat posibile, totul era mult prea complex, complicat, îmbârligat, întortocheat pentru a fi pus la cale atât de repede și atât de perfect, indiferent de câte minți luminoase erau prin preajmă.

Am curajul să o spun, Spider-Man: Far from home, pentru mine, este cel mai prost film Spider-Man, și asta include și Spider-Man 3, ceea ce automat îl face și cel slab din MCU.

Am mai închis ochii la alte filme slabe din MCU, fiind prea subiectiv, dar Far from home mi-a pus capac, nici eu nu îl mai pot apăra.

Singurele lucruri din film care merită sunt după finalul acestuia, cele două scene de după film care ridică Far from home la un 5, scene cu adevărat cutremurătoare care mă fac să aștept cu interes următoarele filme MCU, pentru că altfel, Far from home mi-a ucis orice poftă de acest univers.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Aladdin

Aladdin

Aladdin continuă trendul enervant adoptat de Disney care vine cu un nou live action al …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *