Star Wars: Episode IV – A new hope

Top AFI 100

Loc 013 – Star Wars: Episode IV – A new hope

Un om pe numele lui George Lucas a avut o viziune, ea s-a numit Star Wars. Și restul este istorie.

Aș putea încheia aici cuvântarea mea despre Star Wars, oricum au fost așternute mai multe cuvinte despre Star Wars decât despre orice alt film realizat vreodată.

Dar nu mă dau lovit, așa că hai la treabă.

Într-o galaxie îndepărtată se duce o luptă cruntă între Imperiul nemilos, care calcă fără remușcare orice fărâmă de opoziție, și Rebeliunea care, prin Prințesa Leia (Carrie Fisher – The force awakens), deja m-au luat toate zgribuliturile scriind asta, are o misiune importantă, să pună mâna pe planurile unei arme atât de puternice zămislite de către mințile diabolice ale Imperiului, încât pare ceva de domeniul fantasmagoricului.

Misiunea dă greș și Leia, cu ultimele puteri, îl expediază pe androidul R2D2 cu un ultim mesaj pentru Obi Wan Kenobi (Alec Guinness – Lawrence of Arabia), aparent singura șansă a rebeliunii de a mai repurta un succes împotriva asupririi imperiale conduse cu o mână de fier de către Darth Vader.

Din nefericire, R2D2 nimerește prost în mâinile unui „țăran interstelar‟, Luke Skywalker (Mark Hamill –  Empire strikes back, Return of the Jedi, The force awakens, The last Jedi, The rise of Skywalker, Child`s play), preocupat mai mult să o ușchească de pe planeta nisipoasă și să se înscrie la Academie decât să-și ajute familia într-ale culturii.

Cum R2D2 devine foarte valoros pentru Imperiu, pe urmele lui se lansează hoarde de stormtrooperi cu obiectivul precis de a-l captura și a recupera planurile mult râvnite de către toată lumea.

Nu vă speriați dacă aveți impresia că am povestit prea multe din premisa din A new hope, toate astea se petrec în primele minute din cele două ore ale filmului.

Sper să nu-mi iau carnea congelată de rigoare, dar eu nu pun franciza Star Wars pe un piedestal la care să mă închin cu religiozitate, așa că dacă nu arunc cu laude interminabile la adresa lui, să mă iertați.

Dar până și cinicul din mine recunoaște că este poate cel mai important film din istoria cinematografiei pentru că a schimbat complet ideea de a face film.

La bază, premisa este de când lumea, lupta dintre Bine și Rău, așa că aici nu este nimic ieșit din comun, dar imaginația lui George Lucas a trecut cu viteza luminii peste tot ce a fost văzut pe ecrane până atunci, acesta creând un univers vast și spectaculos populat cu tot felul de creaturi de toate dimensiunile într-o operă spațială ce nici acum nu a fost depășită prin grandoare.

Ce dacă toate creaturile par a respira același aer, ce dacă mai toate au aspect umanoid, cu mâini și picioare, și ce dacă toate planetele au aceeași gravitație și aceeași atmosferă și seamănă cu Terra?

Nici nu contează aceste aspecte pentru că filmul cucerește prin simplitatea poveștii, dar prin complexitatea vizualului și prin pleiada de personaje care de care mai pestrițe ce au devenit legende în acest domeniu ficțional.

A new hope are de toate.

Are umor nevinovat, chiar copilăresc aș putea spune, ciondăneala dintre Luke și Solo (Harisson Ford – The call of the wild, Raiders of the lost arkBlade runnerBlade runner 2049The expandables 3), sau Solo și Leia fiind de-a dreptul delicioasă. Plus că una din replici: „Doar stormtrooperii imperiali sunt atât de preciși‟, fără să fie vreo ironie, m-a făcut să râd incontrolabil.

De asemenea, nu lipsește acțiunea cosmică incitantă care, deși arată destul de ridicol acum din punct de vedere tehnic, la aproape jumătate de secol, reprezintă un salt uriaș în vizual, de-a dreptul revoluționar, cu nave imense și mod de filmare în ceea ce privește luptele dintre navele spațiale care reușesc să transmită o senzație de uimire, de parcă aș fi din nou puradel.

O întreagă tehnologie a fost creată pentru a aduce pe ecrane viziunea lui George Lucas, ceea ce i-a conferit lui A new hope un stil unic la acea vreme. De la camere speciale de filmat până la efecte practice inovative, nu s-a făcut rabat de la niciun efort pentru ca Star Wars să prindă viață în ciuda scepticismului câtorva studiouri care l-au refuzat pe George Lucas motivând că scenariul este prea ciudat. United Artists și Universal Pictures, ciudat, nu? Noroc cu 20th Century Fox că și-a asumat riscul.

Dar dincolo de aspectul ăsta tehnologic, trebuie să scriu ceva și de personajele din film deși nu știu dacă este cineva pe planeta asta care nu a auzit de Leia, Luke, Han Solo, Darth Vader, etc.

Filmul este o lecție cu privire la caracterizarea unor personaje ce nu necesită foarte mult timp, doar talent. Imediat ți se lipesc de suflet trio-ul aflat de partea Binelui, Luke, tânărul visător, cu idealuri, naiv, ce se trezește prins fără voia lui într-un război inutil, Leia, prințesa de fier, care nu acceptă rahaturi de la nimeni și care are mai mult curaj decât toți masculii la un loc, și Han Solo, mercenarul egoist, șarmant, zglobiu, cu ochii, în aparență, doar după bani.

Și ce să mai zic despre Darth Vader, unul din cei mai înfricoșători și terifianți răufăcători din istoria filmelor? Este suficient să-i auzi răsuflarea grea de sub masca neagră că te iau toate nădușelile și nu știi pe unde să te ascunzi, aducându-ți cu greu aminte că te uiți la un film și nu este real.

Hai că ziceam că nu-s chiar atât de mare fan și până acum doar am dat cu laude în film. Și nu am terminat, că nu am cum să nu pomenesc coloana sonoră semnată de John Williams, până și fetusul din uterul mă-sii se încordează la primele acorduri ale coloanei sonore pe care o recunoști încă de la primul sunet și te umple de emoții.

Filmul este doldora de erori tehnice, de continuitate, de costume ridicole, rebelii de la început au niște haine pe ei de zici că erau pregătiți să culeagă porumbul spațial, nu să fie gata de război, se vede că multe dintre creaturi nu-s decât niște oameni în costume de cauciuc, Leia are haine magice care nu se murdăresc, deși era băgată până-n genunchi în gunoaie împuțite, și câte și mai câte, aș umple 2-3 pagini doar așa, la prima strigare, dar niciun film nu este perfect.

Cum nu m-au distras, ci mai mult m-au distrat, asemenea erori, nu pot să i le input filmului și trebuie să rotunjesc nota la un 10 pentru A new hope.

Ca un mic asterisc, se vede că unele elemente din trilogia aceasta originală nu se leagă deloc cu cea secundă cu acțiunea plasată cu zeci de ani în urmă, aici nici urmă de midiclorieni.

Și este clar că ordinea vizionării filmelor este cea în ordinea cronologică a lansării lor și nu în ordinea episoadelor, altfel se pierde mult din impactul emoțional al trilogiei originale.

5 out of 5 stars (5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

2067

Abia în 2067 scăpăm de pandemia din 2020, dar nu din motivele pe care le …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *