Star Wars: Episode VI – Return of the Jedi

Trilogia etalon a cinematografiei universale, Star Wars, este închisă de Episode VI – Return of the Jedi.

A trecut un an de la finalul din The empire strikes back și Imperiul Galactic, neavând altă treabă de făcut, că deja a băgat groaza-n univers și a subjugat specii cât cuprinde, se pune să construiască o nouă armă, Death Star II, una care să fie și mai distructivă comparativ cu cea din A new hope. Și poate gândită mai cu cap, fără erori tehnice grave. Cunoscând soarta primei arme de acest gen, Împăratul, boss-ul lui Darth Vader, nu are încredere în mințile inginerești și se gândește că o vizită a unei mâini de fier ar da un impuls suplimentar muncitorilor să nu mai facă o treabă de mântuială.

Amu` este lesne de înțeles că rebelii nu stau cu ochii în soare așteptând să fie nimiciți de această armă, ci pun la cale un plan de atac care să le aducă victoria mult dorită.

Doar că nu este chiar atât de ușor, personajele noastre dragi sunt un pic cam prinse cu alte treburi pentru a fi disponibile să conducă atacul contra Imperiului și pentru cine nu intră în orb în acest Episod VI știe la ce mă refer.

Asta este premisa individuală, specifică lui Return of the Jedi, dar filmul continuă și povestea țesută în episoadele anterioare în care am aflat lucruri surprinzătoare despre fiecare personaj în parte, aspecte care apasă greu în acest film, dar voi evita să le dezvălui chiar dacă aceste informații sunt mai cunoscute decât oricare altele din istoria filmelor.

De la început o scriu, Return of the Jedi mi s-a părut cel mai slab din toată trilogia originală. Rectific, că nu m-am exprimat corect, îl consider cel mai puțin bun din primele 3 filme din această epopee spațială.

Mă alătur și eu celor mulți care nu prea înghit prezența drăgălașilor Ewoks pentru că a știrbit din seriozitatea acestei părți finale a trilogiei. Nu prea puteam să mă concentrez la acțiune, să fiu conectat la luptele dure, când vedeam bulgării ăia îmblăniți ce te îmbiau să îi gâdili și să te joci cu ei.

Plus că m-a enervat la culme începutul filmului plasat în palatul lui Jabba, prea multe creaturi cauciucate și evident false pe acolo, prea multă muzică, păi suntem la război sau la discotecă? M-aș fi lipsit cu plăcere de concertul extraterestru care în loc să mă binedispună, a avut efectul opus, scrâșneam din dinți aruncând cuvinte triviale spre ecran.

Obișnuit cu atmosfera apăsătoare din The empire strikes back, m-a prins pe nepregătite această veselie gratuită.

Dar mi-am revenit repede din uluială pentru că filmul trece apoi la lucruri serioase.

Se simte că este final de poveste, ritmul accelerează spre viteze amețitoare, personajele sunt aruncate în situații tot mai periculoase pentru integritatea lor fizică, iar acțiunea este cea mai furibundă din toată trilogia pentru că forțele combatante au evoluat și ele din punct de vedere armat, dar și al pregătirii de luptă.

Dacă în The empire strikes back am cârcotit un pic la efectele speciale, aici se vede în mod evident o evoluție extraordinară, exploziile arată fantastic comparativ cu scânteile și steluțele din primele două filme, luptele sunt mai crunte, mai ample, sunt implicate mai multe personaje și îmbinarea dintre efectele speciale revoluționare (primul film ce a folosit tehnologia THX) și mediul natural divers este mai bine realizată, în afară de scena inițială, cu grădina zoologică intergalactică a lui Jabba care a arătat destul de fals, nu am avut nimic de comentat ulterior.

Pe plan narativ călătoria personajelor de bază ajunge la un sfârșit satisfăcător și avem parte de confruntarea mult așteptată dintre Luke Skywalker (A new hope, The empire strikes back, The force awakens, The last Jedi, The rise of Skywalker, Child`s play) și Darth Vader, două forțe de temut în acest univers, fiecare luptând pentru câte-o parte a baricadei spirituale, unul aflându-se pe Calea Binelui, celălalt dându-se cu Forța Întunecată, două cărări care merg aproape paralel, dar se pot ușor întrepătrunde.

Nu avem prea multe personaje principale noi introduse în acest episod, doar Împăratul își face simțită prezența sinistră care aduce nori negri deasupra galaxiei prin dorința lui vastă de putere prin orice mijloace, dar în rest suntem călători în acest ultim asalt alături de Luke, Leia (Carrie Fisher – A new hope, The empire strikes back, The force awakens), și Han Solo (Harrison Ford – The call of the wild, Raiders of the lost arkBlade runnerBlade runner 2049), Return of the Jedi putând fi considerat a doua parte a lui The empire strikes back. Dacă A new hope putea rămâne un film de sine stătător, următoarele două episoade fac un tot unitar, pentru că nu se poate unul fără altul, The empire strikes back neavând cu adevărat un final ci o poartă larg deschisă spre Return of the Jedi.

Filmul funcționează bine și la nivel filozofic, evoluția personajelor duce călătoria de final în punctul de început, închizând un cerc vital, un ciclu al vieții care are obiceiul de a se repeta, așa cum trilogia modernă ne arată, cea cu Episoadele VII-IX creată sub egida Disney.

Inițial mi-am zis că este lipsă de inspirație apelarea la același MacGuffin (Death Star) ca în A new hope, dar poate chiar a fost vorba de întărirea acestei idei, că trecutul nu poate fi uitat pentru că are obiceiul să se repete. Și de regulă o face pe partea diabolică, nu cea care contează.

Return of the Jedi plusează la capitolul acțiune, cu bătălii atât terestre, prin pădurile din Endor, cât și spațiale, pe Death Star, atât la nivel colectiv, cu cele două tabere, Rebeliunea și Imperiul, aruncând în luptă toate forțele de care (mai) dispun, cât și la nivel individual, unde avem ciocnirea dintre două mentalități diferite care se lasă cu daune pe toate planurile.

Trilogia are un final satisfăcător, vizual stă excelent, efectele speciale sunt mult deasupra primelor două filme și coloana sonoră este de excepție.

Ce m-a dat înapoi au fost bucăți din începutul și sfârșitul filmului, prezența jucăriilor, pardon, personajelor Ewok și câteva linii de dialog destul de lemnoase, care nu prea se potrivesc în contextul general al filmului.

Având în vedere toate astea, mă văd nevoit să tai cu sabia un punct din nota finală, așa că Return of the Jedi primește doar un 9 din partea mea.

Pff, acum după ce am terminat cu reamintirea primei trilogii Star Wars, cât de nasoale mi se par trilogiile ce au urmat acesteia originale, par complet lipsite de farmec.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Predator 2

La 3 ani după primul Predator și fără Arnold Schwarzenegger, iaca explodează pe marele ecran …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *