Swing time

Swing time

100 Top AFI

Locul 090 – Swing time

Swing time este un film alb-negru muzical-dansant romantic din 1936 ce-i are în prim-plan pe nemuritorii Ginger Rogers și Fred Astaire într-unul din cele 10 filme în care au jucat împreună.

Filmul îl urmărește pe Lucky Garnett (Fred Astaire), un dansator desăvârșit care este pe punctul de a-și lega destinul de Margaret, dar care este împiedicat, fără știrea lui, de colegii de trupă din a face o mare greșeală.

Astfel, întârzie la propria-i nuntă, este luat în colimator de aproape socrul său care îi pune o condiție dificilă: dacă vrea să o mai ia de nevastă pe Margaret, trebuie să tușească 25.000 de dolari.

Cu buzunarele întoarse pe dos și cu mațele chiorăind serenade fomiste, Lucky pornește spre New York pentru a-și încerca norocul în a strânge mica avere necesară pentru căsătorie, având drept uni bagaj pe Pop, prietenul său mai bătrâior care-l urmează cu sfințenie oriunde s-ar duce.

Nici nu pune bine piciorul în Big Apple, că Lucky o calcă pe străchini pe frumoasa Penny (Ginger Rogers), o instructoare de dans care-i cade cu tronc lui Lucky.

Singura idee care-i trece prin cap pentru a-i atrage atenția domnișoarei elegante este să se dea stâng de ambele picioare și să-i fie elev într-ale dansului.

Apar și ceva probleme pe parcurs, dar nu foarte grave încât să denatureze traseul lejer abordat de film, probleme precum pariatul sau un triunghi amoros.

Povestea din Swing time nu este deloc complicată, scenariul este unul extrem de simplist, fără înflorituri inutile, fără mistere impenetrabile și dezvăluiri șocante, merge pe-o linie dreaptă și este caracteristic acelei epoci de mult apuse.

Dacă mi-ar fi spus cineva acum câțiva ani că voi urmări un astfel de film și care să îmi și placă, l-aș fi crezut cu mutația făcută la Sapoca, dar Swing time este o peliculă reconfortantă, care m-a menținut în permanență cu un zâmbet pe buze.

Este un film inocent care spune o simplă poveste de dragoste înfiripată între doi oameni ce împărtășesc o pasiune minunată, dansul.

Mamma mia, și ce numere de dans, absolut mirifice, nu sunt pasionat, nici pe departe, de așa ceva, dar am rămas fermecat de performanțele dansante ale celebrului cuplu, mai ales că numerele au fost trase dintr-o singură secvență, ceea ce mi se pare senzațional.

Nu găsești nici o tăietură, nici o trecere bruscă de la un cadru la altul, pentru că scenele de dans sunt neîntrerupte. În timp ce în zilele noastre regizorii nu sunt stare să redea o secvență de 10 secunde fără vreo 5-6 tăieturi, aici, în Swing time, un film vechi de mai bine de 80 de ani, sunt scene de 4-5 minute neîntrerupte. Nici nu este greu să îți dai seama unde sunt tranzițiile între scene pentru că, acolo unde apar, ele sunt grosolane și sar imediat în ochi din cauza tehnologiei aflată încă în fază incipientă.

Asta a necesitat, desigur, eforturi colosale din partea actorilor (până chiar la aproape 50 de duble pentru a obține scena desăvârșită), dar tocmai această dorință de perfecțiune îmbracă Swing time într-o aură aparte.

Și melodiile sunt memorabile, chiar dacă Fred Astaire și Ginger Rogers nu-s cei mai buni cântăreți, versurile (dacă știi să le asculți) îți merg la suflet (The way you look tonight și Never gonna dance sunt incredibile).

Nu mai este nevoie să spun că între cei doi este o chimie perfectă, după atâtea filme realizate împreună, și actorii principali ne încântă cu o poveste de iubire clasică, pură, fermecătoare, fără complicații inutile (gen cineva să fie grav bolnav, cum este moda curentă) și fără multă dramă,.

Sunt și câteva momente amuzante generate de niscai glume, la fel, inocente, fără răutate, simple, dar eficiente.

Nu îmi vine să cred cât de mult pot să laud acest film, înțeleg acum de ce erau atât de populare aceste filme în acea vreme, reprezentau forma perfectă de distracție, cu localurile extravagante, de-o eleganță desăvârșită, dar fără opulență, cu orchestră sublimă, cu lume educată, fix opusul a ceea ce se întâmplă azi în domeniul distracției.

Revin un pic cu picioarele pe pământ și mă văd nevoit să trag filmul un pic de urechi pentru salturile cam haotice în dezvoltarea personajului principal care ajunge foarte rapid de la stadiul de coate-goale la o stea de neatins în lumea dansului și nu pot să iert Swing time pentru fața mânjită cu cremă neagră a lui Fred Astaire pentru un număr de dans, superb de altfel, dar care putea fi interpretat și fără transformarea acestuia într-un personaj de culoare în acest mod jignitor.

Swing time este un film fermecător, care dărâmă munții nostalgiei, cu scor perfect pe RottenTomatoes, și pe bună dreptate, dar din cauza bilelor neg…ative prezentate mai sus, îi dau doar un 8.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Rocketman

La Rocketman se potrivește motto-ul Mai bine mai târziu decât niciodată. Am ratat din motive …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *