Sympathy for Mr. Vengeance

Sympathy for Mr. Vengeance este primul film dintr-o trilogie neoficială denumită Trilogia Răzbunării care mai cuprinde Oldboy și Sympathy for Lady Vengeance, toate regizate de către Chan-wook Park, iar subiectul este unul similar și gravitează în jurul răzbunării.

În Sympathy for Mr. Vengeance viața prezentată nu este deloc una frumoasă, în centru avem un frate și o soră loviți din plin de soarta nemiloasă. El este surdo-mut, iar ea are nevoie urgentă de un transplant de rinichi. Cum doar el poate munci, nu este de mirare că banii sunt pe sponci și nu le ajunge nici de-un fir de ață, darămite de un rinichi. Mai ales că donatorul întârzie să apară (fratele nu poate dona, că n-are aceeași grupă de sânge).

Și cum surdo-mutul nu-i ca țiganul să cânte când moare de foame (am scris țigan, cancel me), acesta când moare de foame de bani îi vine în minte o singură idee fiabilă, aceea a unei manevre ilegale, să-și vândă la negru un rinichi, cu banii obținuți să cumpere la rându-i un rinichi compatibil pentru soră-sa.

Dar lucrurile nu-s deloc simple și de aici se declanșează un lanț de nenorociri de nu-ți vine a crede care se tot rostogolește și se tot rostogolește până ajunge un bolovan imens de catastrofe umane greu de suportat de către spectator.

Sympathy for Mr. Vengeance este un film groaznic prin duritatea la care se dedă, nu recomand să îl urmăriți alături de vreo ființă iubită sau sensibilă pentru că și-ar putea pune niște întrebări despre sănătatea voastră mintală.

Băi nene, scenariul din Sympathy for Mr. Vengeance este de o brutalitate ce nu s-a pomenit, și nu mă refer că este plin de violență fizică gen zboară membre mai ceva precum ciorile de pe gard, ci la nenorocirile pe care le pățesc personajele aruncate într-o lume dură, care n-are milă de nimeni și te toacă de nici nu-ți dai seama.

Pe măsură ce povestea înaintează, în gât ți se adună toate nodurile, de la cel la figurat până la cel gordian, pentru că situația se complică dincolo de orice imaginație și sincer să scriu, nici acum nu-s sigur la cine se referă titlul, cine este Mr. Vengeance, pentru că în film toată lumea vrea să se răzbune pe toată lumea.

De principiu, filmul este o dramă cruntă, dar presărată când și când cu niște izbucniri de violență scabroasă, fără milă pentru spectator, până și eu, care am consumat vagoane de horror-uri dintre cele mai infecte, am tresărit la anumite scene draconice. Ce s-o mai ocolesc pe după bloc, se moare la greu în film, și nu în modalități artistice, plăcubile ochiului, nu stă nimeni să conceapă un balet poetic al morții, ci decesele sunt brutale și pline de viscere.

Sympathy for Mr. Vengeance se numără, probabil, printre cele mai depresive și lipsite de speranță, de-o rază de lumină, de-o frântură de bucurie, filme din câte am văzut. A doua oară n-o să mai ai chef să-l vezi, așa de mult îți evaporă orice sclipire de lumină din ochi.

La final am rămas parcă transfigurat, filmul are capacitatea de a-ți schimba perspectiva asupra a ceea ce înseamnă duritate virtuală fără a depăși pragul acela al exploatării inutile, adică jeg doar de dragul șocării spectatorului.

Senzația de final este aceea cu a stoarcerii unei lămâi întregi direct în gură, așa ți se face pungă tot corpul după ce urmărești Sympathy for Mr. Vengeance.

Stilul adoptat de regizor este unul sumbru, fără prea multă culoare, cu tonuri gri, are și câteva cadre mai filozofice, care te pun pe gânduri (gen urci o scară către cer doar să dai de iad). De asemenea, are puțin dialog, lucru evident având în vedere că personajul principal nu rostește cuvinte, dar asta a dus la un fir narativ destul de avar când a venit vorba de amănunte despre poveste, filmul nu te ia de prost, nu îți explică obsesiv ce vezi, te lasă să te prinzi și singur de anumite chestii, fapt ce a contribuit la o imersiune aproape totală în atmosfera tenebroasă a filmului.

În film apare și cunoscuțul Kang-ho Song (Parasite, Gwoemul, Memories of murder), deci actoria este una corectă, nu pot spune că m-a impresionat ceva anume, dar personajele sunt complexe, cu multe nuanțe, nimic nu e negru, nimic nu e alb, tonurile se amestecă și iese o narațiune murdară sufletește care te epuizează până la final.

Sympathy for Mr. Vengeance nu este deloc un film plăcut de urmărit, nu îți oferă 2 ore de distracție, evadând dintr-un cotidian trist, ci te aruncă în catacombele întortocheate ale dorinței de răzbunare care calcă în picioare rațiunea, dar este un film bun căruia îi ofer 8 lecții de înot.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Oldboy (Oldeuboi)

Oldboy sau Oldeuboi este mijlocul trilogiei Vengeance regizată de către Chan-wook Park, o trilogie doar …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *