Terminator 2: Judgment day

Cu Terminator 2: Judgment day James Cameron aruncă în aer concepția de sequel, pentru că filmul de față, deși identic ca poveste, este complet diferit de The Terminator.

Au trecut mai mult de 10 ani de la primă vizită a celor din viitor și cum nimeni nu o crede pe Sarah Connor, doamna este băgată la spitalul de nebuni pentru povestea ei fantasmagorică despre apocalipsa iminentă și roboți ucigași veniți din viitor.

Fiul ei, John Connor (Edward Furlong – Terminator 6: Dark fate), sursa problemelor pentru bling-bling-urile metalice, este un puști răzvrătit care numai comportament de lider nu are, zici că-i crescut în Ferentari, cu ochii după furtișaguri și distracții gratuite.

Cum prima misiune a dat greș și John Connor a văzut lumina zilei, Skynet recurge la o expediere în trecut a unui nou terminator pentru a-l mătrăși direct pe John. Iar oamenii nu se lasă mai prejos și găsesc și ei o găleată de șuruburi sub forma unui T-800 să-l trimită întru protejarea pușlamalei.

Și aici James Cameron, sper că nu mă înjură careva de spoiler, face o mișcare de geniu contemporan, același T-800 din The Terminator care avea drept unică misiunea uciderea mamei liderului rebeliunii umane din viitor este acum reprogramat să-l protejeze pe John Connor. De la „I am your father‟ nu a văzut cinematografia un twist mai șmecher de atât.

Așa că T-800 (cine altul în afară de Arnold Schwarzenegger?) este nevoit să facă față asalturilor nestăvilite ale unui model cu mult superior lui, un T-1000 din metal lichid ce se metamorfozează în persoane atinse și obiecte mortale, creând astfel o problemă mult mai mare decât cea a scheletului metalic din The Terminator.

Probabil Terminator 2: Judgment day este filmul pe care l-am văzut de cele mai multe ori în adolescență, dar nu l-am mai urmărit de vreo 10 ani pentru că oricum am în minte aproape fiecare secvență și am memorat toate replicile celebre, ca de altfel mai toți fanii acestui film și ai acestei serii.

Am avut oareșce temeri să-l revăd de teamă să nu-l dau jos de pe piedestalul pe care l-am așezat mai demult ca fiind cel mai cel film de acțiune, dar temerile au fost spulberate de film.

Este un pic mai lung ca primul film, cu vreo 30 de minute, asta însemnând că acum se acordă mai multă atenție personajelor, scenele de acțiune sunt întrerupte când și când de momente de relaș pentru a cunoaște mai bine protagoniștii.

Dar și când se activează scandalul, uiți de tot și de toate, pentru că Judgment day amplifică la maximum acțiunea din primul film, fiind unul din puținele cazuri în care mai mult este mai bun.

Ce să mai comentez despre scenele legendare în care suntem desfătați cu fluvii de gloanțe scuipate de armele în permanentă utilizare de către eroii noștri sau de extravaganța urmăririlor cu vehicule de tot felul, de la motociclete la autoturisme, de la camioane la cisterne, de la dubițe la elicoptere? Urmăriri care nu se lasă cu parcări finale regulamentare, ci cu explozii pirotehnice de toată frumusețea.

Efectele speciale sunt revoluționare (pe atunci) și impresionante (chiar și acum), Cameron folosindu-se din plin de ce a reușit cu The abyss în ceea ce privește apa și a aplicat cunoștințele de acolo la redarea unui T-1000 polimorf care-și tot schimbă forma în funcție de context.

Nu mai arată efectele speciale atât de bine după atâta amar de vreme, dar continuă să dea lecții multor filme realizate și după zeci de ani.

Personajul negativ este de-a dreptul înfiorător pentru că are abilitatea de a se ascunde în văzul tuturor și asta îl face și mai periculos. În The Terminator, deși și T-800 era terifiant, măcar știai cine e. Dar aici T-1000 are o prezență invizibilă ce te bagă-ntr-o permanentă stare de teroare pentru că nu știi dacă jucătorul de la Manchester United, Mata, dar cu cratimă, este chiar mă-ta, sau dacă amărâtul ăla gras care-și bea cafeaua este chiar el sau vreo grămadă de metal lichid.

Și nu îmi aduc aminte de alte cazuri celebre în care un personaj pe care l-ai urât din toți rărunchii în primul film, ajungi să îl iubești în sequel, așa cum o faci cu T-800, organismul cibernetic interpretat de Arnold Schwarzenegger (The expandables 3, Terminator 5: Genisys) cu aceeași carismă de ghețar și expresie imuabilă pe față ca în The Terminator.

Scenariul aici este un pic mai nuanțat, mai cizelat, cu ceva mesaje mai proeminente despre natura distructivă a speciei umane, cu umor generat în mare parte de interacțiunile dintre John Connor și T-800 și, mai presus de toate, cu dramă autentică și perfect dozată care, chiar și la a nu știu câta revizionare, tot mi-a topit ceva prin glandele lacrimare de a început să-mi curgă H2O pe la pleoape.

Dar pentru a pomeni și ceva de rău, dându-mă un pic mai în spate pentru a privi povestea în ansamblu, ea nu are prea mult sens din cauza paradoxurilor create de călătoria în timp și a ideii că viitorul nu poate fi schimbat prin alterarea trecutului pentru că viitorul este compus din evenimente ce deja s-au petrecut, deci inclusiv trimiterea în trecut a Terminatorilor face parte din acțiunile care au dus la acel viitor, ca atare nimic nu se va schimba.

Și sunt mai multe neconcordanțe legate de continuitate aici față de The Terminator, de data unele chiar vizibile care mi-au sărit imediat în ochi, bașca niște scene în care este evident că actorii doar stau într-o mașină și pe fundal sunt ecrane pe care rulează imagini care dau senzația că mașina se află pe străzi. Nici dublurile actorilor nu sunt foarte bine ascunse privirii, mai ales acum, în versiune 4K, le depistezi imediat din cauza clarității imaginii (ce ciudat sună, să mă refer la claritatea prea bună a imaginii în sens negativ).

Dar nici nu mă sinchisesc să iau în calcul asemenea erori care pălesc în comparația cu grandoarea absolută a lui Judgment day care rămâne în continuare cel mai bun film de acțiune pe care l-am văzut. Or fi altele mai spectaculoase și mai incitante, dar povestea din Terminator 2: Judgment day, cu răsturnarea de situație antologică, a reușit să mă și sensibilizeze când nu credeam că este posibil așa ceva.

Dacă pentru The Terminator am dat 10, atunci pentru Terminator 2: Judgment day nu pot decât să dau 2 de 10, reușind să-și depășească predecesorul la toate capitolele, mai puțin poate la partea de horror pe care a înlocuit-o cu o acțiune furibundă și efervescentă.

5 out of 5 stars (5 / 5) 5 out of 5 stars (5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

Predators

Franciza Predator mai primește un S ca sufix și în 2010 a luat naștere Predators, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *