The apartment

The apartment

100 Top AFI

Locul 080 – The apartment

În The apartment am de-a face cu al doilea film romantic din Top AFI 100 după Bringing up baby.

Filmul este alb-negru și datează din anul 1960 avându-i în rolurile principale pe Jack Lemmon și Shirley MacLaine.

Cel dintâi îl joacă pe CC Baxter, un angajat al unei corporații gigant, o furnică aruncată la grămadă în mușuroi prin alte zeci de mii. Dar CC Baxter are ceva ce îl face aparte de restul, un apartament la îndemână. Și cum este burlac, pe el tabără adulterinii superiori în funcție pentru a le împrumuta apartamentul în vederea desfășurării unor ședințe nocturne tete-a-tete cu domnițe onorabile, dar nu suficient de onorabile pentru a fi prezentate soțiilor.

Se pare că prestarea acestui serviciu de semi-pește corporatist îi priește lui CC Baxter care, deși este forțat să piardă nopțile pe unde apucă până când musafirii își termină rodeo-urile nocturne, caznele sale dau roade și avansează în grad. Însă nu știe dacă pentru meritele sale sau pentru vestita cheie miraculoasă care asigură tăvăleli clandestine discrete.

CC Baxter, deși înconjurat la serviciu de un puhoi de oameni și acasă luat la ochi de vecinii suspicioși, care-l cred un afemeiat pentru că ține atâtea petreceri nocturne și se perindă prin apartamentul lui gloate de femei, este un om singuratic, lipsit de prieteni adevărați, deși este pâinea lui Dumnezeu.

Dar povestea ia o turnură neașteptată când se deschid ușile liftului și în scenă își face apariția Fran Kubelik (Shirley MacLaine), liftiera frumușică, obsesia tuturor bărbaților, femeia de necucerit, care nu cade pradă farmecelor butucănoase ale testosteronicilor care se iau la întrecere care s-o tăvălească primul. Și Fran este inabordabilă pentru că ascunde un mare secret, atât de mare încât îl prinde și pe CC Baxter în ițele lui complicate.

Filmele romantice sunt un punct nevralgic pentru mine, de regulă, în 90% din cazuri, mă apucă durerea de cap când sunt nevoit să-mi prăpădesc din timpul prețios pentru a urmări vreo siropoșenie de generat diabet sufletesc, dar The apartment m-a luat prin învăluire și m-a surprins într-un mod mai mult decât plăcut.

The apartment are la bază un scenariu inteligent, cu replici bine gândite, amuzante, fără a apela la vulgarități, situații neverosimile sau alte manțocării ieftine (da, de voi zic, filmele adolescentine cu personaje pe ducă doar pentru a se chinui să ne stoarcă de lacrimi false).

Este un scenariu direct care, deși are la bază o poveste simplă, eterna dragoste cu năbădăi dintre un el și o ea aflați pe contrasens, reușește să ne arunce într-o aventură plină de răsturnări de situație, unele previzibile, altele neașteptate, dar niciuna forțată doar de dragul de a ne șoca.

Un bun epitet pentru a descrie The apartment este duios, filmul îți încălzește inima și, concomitent, îți oferă și ceva hrană pentru creier, pentru că avem de-a face cu personaje complexe, multidimensionale, interpretate excelent, dovadă fiind și multiplele nominalizări la Oscar pentru actorie.

The apartment surprinde prin faptul că și astăzi, la aproape 60 de ani de la lansare, este încă extrem de actual, nimic nu s-a schimbat la nivelul marilor corporații, în continuare unele promovări se fac pe alte criterii decât cele profesionale, cei în poziții sus-puse abuzează de putere pentru a obține cu forța ceea ce doresc prin amenințări și fiecare dă din coate sau din alte organe pentru a avansa și a pune labele pe un cec mai gras, chiar dacă asta înseamnă călcarea în picioare a unor principii etice de bază.

Chiar dacă îmbârligăturile amoroase în care se bagă CC Baxter țin capul de afiș al filmului, nu am avut cum să nu observ și aceste mesaje care, deși secundare, sunt puternice și rămân de actualitate, probabil până la extincția speciei umane, pentru că noi, genetic, nu ne putem schimba năravurile.

Filmul este o comedie serioasă pentru că în anumite momente m-a speriat, crezând că o va apuca în anumite direcții tragice dar regizorul Billy Wilder (care a realizat tripla magică câștigând Oscarul pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor și cel mai bun scenariu) balansează perfect comedia cu dramatismul încât nu simți că ar fi ceva exagerat și că totul decurge lin, fluent și normal.

The apartment este mai mult decât am putut cuprinde în simple cuvinte, are substraturi crude și melancolice, triste dar și dătătoare de speranță, te bagă-n depresie, dar îți și pune pe cap o pălărioară de petrecere, nu este un simplu film romantic, deși îmbracă această haină, însă Billy Wilder reușește să încorporeze cu eleganță probleme ale singurătății, iubirii neîmplinite și vieții de multe ori nedrepte cu cei merituoși și m-a lăsat cu un gust dulce-amărui, dar cinstit și realist, cât să îi dau un 9.

(4,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Facebook Comments

About admin

Check Also

The silence of the lambs

The silence of the lambs

Top AFI 100 Locul 074 – The silence of the lambs Am ajuns la unul …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *